rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.
rotocolésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotocolésc, imperf. 3 sg. rotocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rotocoleáscă
tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol