Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția carai definiție dex
carai
găsește rime pentru
carai
Cuvinte apropiate:
bârâi
,
bârâi
,
camai
,
cara
,
carab
,
caraib
,
carar
,
caras
,
caraș
,
carat
,
carămi
,
cardi
,
carni
,
carvi
,
căfăi
,
călai
,
călâi
,
căra
,
cărat
,
cărăui
,
cărâie
,
cărâm
,
căsăi
,
cășăi
,
cățăi
,
căzăi
,
câcăi
,
cârav
,
câră
,
cârâi
,
cârâie
,
cârâit
,
cârcâi
,
cârci
(s.m.),
cârci
(verb),
cârmi
,
cârni
,
cârpi
,
cârti
,
corai
,
corăi
,
crai
,
curai
,
dârâi
,
hârâi
,
mârâi
,
parai
,
pârăi
,
pârâi
,
sarai
,
șcârâi
,
târâi
,
țârâi
,
țârâi
cară-te!
interj.
pleacă
!,
du
-te!,
fugi
!,
dispari
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carai
CAR DE ASÁLT
s. v.
tanc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carai
CĂRÁ,
car
, vb. I.
1.
Tranz. A
duce
ceva dintr-un
loc
în
altul
; a
transporta
(în
cantități
mari
). ♢ Expr.
A
căra
apa
cu
ciurul
= a
munci
în
gol
, a se
agita
fără
rezultat
.
A
căra
cuiva
(
la
)
pumni
(sau
palme
,
gârbace
etc.) = a da cuiva
multe
lovituri
cu
pumnul
(sau cu
palma
, cu
biciul
etc.), a
bate
zdravăn
pe cineva.
A-l
căra
(pe cineva)
păcatele
= a se
lăsa
dus
,
târât
oarecum
fără
voie
.
2.
Refl. (
Rar
) A se
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♦ (Fam.) A
pleca
repede
(și pe
furiș
) de
undeva
; a se
cărăbăni
. – Lat.
*carrare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carai
CĂRÁ
vb.
1.
a
duce
, a
purta
, a
transporta
, (
reg
.) a
cărăbăni
, (înv.) a
podvodări
, a
transportarisi
.
(
Doi
sanitari
~
bolnavul
.)
2.
v.
pleca
.
3.
v.
fugi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carai
cărá
vb., ind. prez. 1 sg.
car
,
3 sg. și pl.
cáră
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carai
A CĂRÁ car
tranz. (
obiecte
sau
ființe
)
A
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♢
~
apă
cu
ciurul
a
munci
fără
nici un
rost
. /<lat.
carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carai
A SE CĂRÁ mă car
intranz. pop.
A
pleca
de
undeva
(
repede
și pe
furiș
); a se
cărăbăni
. /<lat.
carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carai
cărá (cár, át),
vb. –
1.
A
duce
, a
transporta
cu
carul
sau cu
căruța
. –
2.
A
transporta
, a
duce
. –
3.
A da
lovituri
,
pumni
. –
4.
A
lua
cu
sine
, a
duce
, a
tîrî
. –
5.
(Refl.) A se
cărăbăni
. –
6.
(Arg.) A se
face
nevăzut
, a
chiuli
. În
general
, este
considerat
der. de la un lat. *
carrāre
, de la
carrus
(Pușcariu 285;
Candrea
-
Dens
., 255; REW 1721;
DAR
); însă
formația
lat. nu pare
normală
.
Ar
fi de
așteptat
forma
*
carriare
, ca în calabr.
carriare
, napol.
carreare,
fr.
charrier
, sp. (
acarrear
). Este
posibil
să se fi
produs
o
contaminare
cu lat.
chalāre
„a
coborî
”, de unde it.
calare
, sp.
calar
(REW 1487); acest
ultim
cuvînt
ar
explica
mai
bine
sensul
3 din
rom
. Cf.
totuși
v.
sard
.
carrare
„a
căra
” (Atzori 90). La
sensul
6 se
poate
să fi
intervenit
o
contaminare
cu țig.
kere
„a
casa
”, cf.
cărel
.
Der.
cărat
,
s.n. (
acțiunea
de a
căra
,
transport
);
cărător
,
s.m. (
hamal
);
cărător
, s.n. (
coș
,
coșarcă
);
cărătură
, s.f. (
cărat
);
cărel
,
interj. (
valea
!,
întinde
-o!),
probabil
datorită
contaminării
cu țig.
kere
„a
casa
” (
Graur
134);
cărăuș
,
s.m. (
persoană
care
cară
,
transportator
;
cea
de a
doua
stea
din
Ursa
Mare
), cu duf. -
uș
;
cărăușesc
,
adj. (
propriu
cărăușilor
);
cărăuși
, vb. (a
căra
, a
transporta
cu
carul
; a
face
cărăușit
);
cărăușit
, s.n. (
cărat
). Din
rom
.
provine
bg.
karam
„a
conduce
” (Capidan,
Raporturile
,
205).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia carai
CÂRÂÍ,
cấrâi
, vb.
IV
.
1.
Intranz. (
Despre
unele
păsări
; la
pers
. 3) A
scoate
sunete
caracteristice
,
neplăcute
,
scurte
și
guturale
.
2.
Intranz. Fig. (Peior.) A
vorbi
cu un
ton
ascuțit
și
strident
, care
trădează
ostilitate
.
3.
Tranz. Fig. (Fam.) A
cicăli
, a
bate
la
cap
pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se
certa
.
Toată
ziua
se
cârâie
.
–
Câr
+ suf.
-îi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carai
CÂRÂÍ
vb. v.
bodogăni
,
cicăli
,
ciondăni
,
ciorovăi
,
dăscăli
,
plictisi
,
sâcâi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carai
cârâí
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl.
cârâie
,
imperf. 3 sg.
cârâiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carai
A CÂRÂÍ cârâi 1.
intranz.
1)
(mai
ales
despre
găini
)
A
scoate
sunete
scurte
,
guturale
și
repetate
caracteristice
speciei
; a
face
„
câr
-
câr
”; a
chirăi
. 2)
fig. depr. (
despre
oameni
)
A
vorbi
pe un
ton
strident
. 2.
tranz. fig. (
persoane
)
A
deranja
reproșând
și
creând
diferite
lucruri
; a
cicăli
; a
morocăni
. /
câr
+ suf. ~
âi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carai
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK