Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cârâit definiție dex
cârâit
găsește rime pentru
cârâit
Cuvinte apropiate:
bârâit
,
caraib
,
carat
,
cardit
,
cărat
,
cărâie
,
cășăit
,
cârâi
,
cârâie
,
cârâit
,
cârcâit
,
cârmit
,
cârnit
,
cârnit
,
cârpit
,
cârtit
,
hârâit
,
hârâit
,
mârâit
,
pârâit
,
târâit
,
țârâit
,
țârâit
CÂRÂÍT
1
s.n.
Faptul
de
a
cârâi
;
cârâială
(
1
). – V.
cârâi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cârâit
CÂRÂÍT
2
-Ă,
cârâiți
, -te
, adj. (
Despre
sunete
,
glas
etc.; peior.)
Ascuțit
,
strident
(care
trădează
ostilitate
). – V.
cârâi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cârâit
CÂRÂÍT
s. v.
cârâială
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cârâit
cârâít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cârâit
CÂRÂÍT
1
n.
1)
A
CÂRÂI
.
2)
Sunet
gutural
caracteristic
,
scos
de unele
păsări
(
găini
,
ciori
etc.). /v.
a
cârâi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cârâit
CÂRÂÍ//T
2
~tă (~ți, ~te)
1)
v.
A
CÂRÂI
.
2)
(
despre
voce
,
sunete
)
Care nu este
melodios
. /v.
a
cârâi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cârâit
CÂRÂÍ,
cấrâi
, vb.
IV
.
1.
Intranz. (
Despre
unele
păsări
; la
pers
. 3) A
scoate
sunete
caracteristice
,
neplăcute
,
scurte
și
guturale
.
2.
Intranz. Fig. (Peior.) A
vorbi
cu un
ton
ascuțit
și
strident
, care
trădează
ostilitate
.
3.
Tranz. Fig. (Fam.) A
cicăli
, a
bate
la
cap
pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se
certa
.
Toată
ziua
se
cârâie
.
–
Câr
+ suf.
-îi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cârâit
CÂRÂÍ
vb. v.
bodogăni
,
cicăli
,
ciondăni
,
ciorovăi
,
dăscăli
,
plictisi
,
sâcâi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cârâit
cârâí
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl.
cârâie
,
imperf. 3 sg.
cârâiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cârâit
A CÂRÂÍ cârâi 1.
intranz.
1)
(mai
ales
despre
găini
)
A
scoate
sunete
scurte
,
guturale
și
repetate
caracteristice
speciei
; a
face
„
câr
-
câr
”; a
chirăi
. 2)
fig. depr. (
despre
oameni
)
A
vorbi
pe un
ton
strident
. 2.
tranz. fig. (
persoane
)
A
deranja
reproșând
și
creând
diferite
lucruri
; a
cicăli
; a
morocăni
. /
câr
+ suf. ~
âi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cârâit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK