bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)
vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce
bășici, s.f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ** Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșícă s.f.] – Lat. *bessica(=vessica).
s. 1. v. vezică. 2. bășica udului v. vezică urinară. 3. bășică înotătoare v. vezică înotătoare. 4. v. bulă.
f. 1) pop. Organ intern având forma unei pungi membranoase în care se depozitează unele secreții ale organismului, pentru a fi ulterior eliminate; vezică. ♢ ~ca udului (sau urinară) rezervor membranos în care se înmagazinează urina venită de la rinichi, pentru a fi ulterior eliminată prin uretră; vezică urinară. 2) Organ intern membranos la pește, umplut cu un amestec de gaze, care înlesnește înotul. 3) Umflătură mică, plină cu aer, formată la suprafața unor lichide. Ploaie cu ~ci. 4) Umflătură mică pe piele conținând o materie lichidă. [G.-D. bășicii] /<lat. bessica
s.f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s.f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s.m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s.f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată. – V. și beștea.
bășici, s.f. 1. minge de fotbal. 2. fiolă aflată în dotarea agenților de circulație pentru măsurarea alcoolemiei conducătorilor auto.