s. n. (inform.) limbaj de programare a calculatoarelor, utilizat în regim convențional și interpretativ. (< engl. basic)
(‹ engl. B[eginner's] A[ll purpose] S[ymbolic] I[nstruction] C[ode]) s.n. (INFORM.) Limbaj de programare destinat în special folosit în regim conversațional.
s.m. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béizic-íngliș] – Cuv. engl.
s.f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. [Pron. bésic-ingliș. / < engl. basic-english].
/béizic-ingliș/ s. f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. (<engl. basic-english)
(cuv. engl.) [béisikiŋgliș] subst. Formă simplificată a limbii engleze, avînd la bază c. 850 de cuvinte și un minim de reguli gramaticale, creată de C.K. Odgen și I.A. Richards între 1926 și 1930, cu scopul de a servi ca limbă internațională.
/béizic-frenci/ s. f. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular și o gramatică reduse. (<engl. basic-french)
bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)
vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce