Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția arme definiție dex
arme
găsește rime pentru
arme
Cuvinte apropiate:
arde
,
arfe
,
arhe
,
arie
,
arm
,
arma
,
armă
,
armie
,
arse
,
ayme
ÁRMĂ,
arme
, s.f.
1.
Obiect
,
unealtă
,
aparat
,
mașină
care
servește
în
lupta
împotriva
inamicului
, la
vânat
, în unele
probe
sportive
etc. ♢ Expr.
A fi
(sau
a se
afla
)
sub arme
= a
face
serviciul
militar
. ♦
Parte
dintr-o
armată
specializată
și
dotată
pentru
un
anumit
fel
de
luptă
;
serviciu
militar
specializat
în acest
sens
.
2.
(La pl.)
Armament
.
3.
(În
sintagma
)
Armă
ecologică
=
nume
generic
dat
metodelor
și
tehnicilor
de
război
destinate
modificării
condițiilor
normale
ale
mediului
înconjurător
al
inamicului
.
4.
Fig.
Mijloc
de
luptă
(pe
planul
ideilor
, al
politicii
etc.). ♢ Expr.
A
bate
(pe cineva)
cu
propriile
arme
= a
învinge
(pe cineva) cu
propriile
argumente
.
5.
(La pl.)
Ansamblul
semnelor
simbolice
de pe o
stemă
, de pe un
blazon
etc. – Lat.
arma
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arme
ÁRMĂ
s. (fam.)
sculă
.
(~ de
vânătoare
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arme
ármă
s. f., g.-d.
art
.
ármei
;
pl.
árme
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arme
ÁRM//Ă ~e
f.
1)
Unealtă
sau
mașină
care
servește
pentru
atac
,
pentru
apărare
, la
vânat
sau în unele
probe
sportive
.
~
atomică
. ~
chimică
. ♢ ~
albă
armă
destinată
luptei
corp
la
corp
(de exemplu:
baioneta
,
cuțitul
,
pumnalul
,
sabia
etc.).
~ de
foc
armă
pentru
încărcarea
căreia
se
folosește
pulbere
explozivă
(de exemplu:
pușca
,
tunul
,
revolverul
etc.).
A fi
(
sau
a se
afla
)
sub ~e
a
face
serviciul
militar
.
A
depune
~
ele
a) a se
preda
dușmanului
; a se
declara
învins
; b) a se
lăsa
bătut
; a
ceda
. 2)
Unitate
de
trupe
specializate
pentru
un
anumit
fel
de
luptă
. 3)
fig.
Mijloc
pus
în
serviciul
unui
scop
. ♢
A
bate
pe cineva cu
propriile
lui ~e
a
învinge
pe cineva cu
propriile
lui
argumente
. [G.-D.
armei
] /<lat.
arma
, fr.
arme
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arme
armă (árme),
s.f. –
Obiect
,
unealtă
,
aparat
care
servește
în
luptă
. – Mr.
armă
,
, istr.
Ǫrmę
. Lat.
arma
(Pușcariu 125;
Candrea
-
Dens
., 89; REW 650;
DAR
); cf.
alb
.
armë
, it., sp.,
port
.
arma
, fr.
arme
. Der.
arma
, vb., pe care REW 651
îl
derivă
de la lat.
armāre
;
armărie
,
s.f. (
depozit
de arme);
armaș
,
s.m. (
boier
de
rangul
trei
,
mare
maestru
de
artilerie
.
Era
însărcinat
cu
menținerea
ordinii
publice
, și
răspundea
și de
muzica
de la
curte
și de
țiganii
prințesei
,
soția
domnitorului
;
conducea
tribunalul
criminal
. În
mod
normal
,
subordonații
lui sînt
denumiți
la
fel
,
armași
sau
armășei
);
armășel
,
s.m. (
paznic
);
armășesc
,
adj. (
propriu
unui
armaș
);
armăși
,
vb. (a
numi
în
funcția
de
armaș
; a
exercita
această
funcție
; a
aplica
pedeapsa
capitală
);
armășie
,
s.f. (înv.,
tortură
);
armășoaie,
s.f. (
soție
de
armaș
);
armătură
,
s.f. (
armură
;
blazon
,
armoarii
),
apare
din
sec
. XVII, cu
primele
sensurile
,
azi
înv. (
ultimul
provine
din fr.
armature
). Pușcariu 127
îl
derivă
din. lat.
armatura
, cf. it.
armatura
, sp.
armadura
;
ar
putea
însă fi și
formație
internă
, cu suf. -
tură
,
cf.
bătătură
,
căutătură
,
murătură
etc.;
înarma
,
vb. Der. neol.
arma
, vb. (a
lansa
în
serviciu
o
navă
cu
utilajul
necesar
), din fr.
armer
;
armament
, s.n., din fr.;
armată
,
s.f. cu var.
armadă
, armadie
(înv.), din it.
armata
(var. se
explică
prin
intermediul
ngr. ἀρμάδα, sb., bg.
armada
);
armator
,
s.m., din fr.
armateur
;
armie
,
s.f. din fr.
armée
, prin
intermediul
pol
.
armia
,
rus
.
armija
(
sec
. XVIII),
astăzi
înv.;
armistițiu
,
s.n., din lat.
armistitium
(
sec
. XVIII),
poate
prin
intermediul
pol
.
armistycyum
;
armoarii
,
s.f. pl. (arme;
blazon
), din fr.
armoiries
;
armorial
,
s.n. (
carte
a
boierilor
), din fr.;
armură
,
s.f., din fr.;
armurărie
,
s.f. (
loc
unde se
fabrică
, de
repară
sau se vînd arme);
armurier
, s.m.;
desarma,
vb., din fr.
désarmer
;
rearma
, vb., din fr. – Din
rom
.
armaș
provine
mag.
ármás
„
armaș
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia arme
ÁRMĂ
s. f.
1.
unealtă
,
mașină
care
servește
pentru
atac
sau
apărare
. o ~
albă
=
armă
destinată
luptei
corp
la
corp
(
baionetă
,
stilet
etc.); a
depune
ĕle
= a se
preda
; (fig.) a
ceda
. ♢ (pl.)
ansamblul
semnelor
heraldice
de pe o
stemă
, de pe un
blazon
. 2.
categorie
de
trupe
din
forțele
armate
corespunzând
unei
activități
specializate
. 3. (fig.)
mijloc
de
combatere
a unui
adversar
pe
planul
ideilor
, al
politicii
. (< lat.
arma
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia arme
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK