Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția adancuri definiție dex
adancuri
găsește rime pentru
adancuri
ADẤNC, -Ă
, (
I
)
adânci
, adj., (
II
)
adâncuri
, s.n.
I.
Adj.
1.
(
Despre
ape
,
cavități
sau
lucruri
concave
) Al
cărui
fund
se
află
la o
distanță
(
relativ
)
mare
de
marginea
de
sus
, de
suprafață
;
adâncit
,
afund
,
adâncat
,
adâncos
. ♢ Expr. (
A
ajunge
, a
trăi
etc.)
până la
adânci
bătrânețe
= (a
trăi
) până la o
vârstă
înaintată
. ♦ (
Adverbial
; fig.)
Profund
.
A
privi
adânc
.
2.
(
Adesea
adverbial
) Care se
află
sau se
întinde
departe
(în
interior
sau în
linie
orizontală
).
Rădăcină
adâncă
. ♦
Greu
de
străbătut
;
compact
,
des
;
întins
,
vast
.
Pădure
adâncă
. ♦ (
Adesea
adverbial
) Care
vine
sau pare că
vine
din
interior
.
Suspin
adânc
. ♦ Fig. (
Despre
senzații
,
sentimente
etc.)
Puternic
,
profund
,
intens
.
3.
(
Despre
plecăciuni
,
saluturi
etc.;
adesea
adverbial
)
Făcut
prin
înclinarea
mare
a
corpului
.
4.
(
Despre
voce
,
ton
,
timbru
;
adesea
adverbial
)
Grav
,
jos
,
profund
.
5.
Fig. (
Adesea
adverbial
) Care ține de
esența
, de
fondul
lucrurilor
;
temeinic
,
profund
,
serios
.
6.
Fig.
Desăvârșit
,
deplin
,
total
.
O
liniște
adâncă
.
II.
S.n.
1.
Parte
adâncă
,
adâncime
(
considerată
vertical
);
loc
situat
departe
(
spre
interior
),
străfund
. ♢ Expr.
Din
adâncul
sufletului
(sau
al
inimii
, al
ființei
) = din tot
sufletul
,
foarte
mult
. ♦
Prăpastie
,
abis
.
2.
(La pl.)
Depărtare
mare
;
spațiu
întins
;
p. ext.
loc
ascuns
,
așezat
departe
. – Lat.
aduncus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia adancuri
ADÂNC
adj., s.
1.
adj.
afund
,
profund
, (
rar
)
adâncos
.
(
Oceanul
~.)
2.
adj.
mare
.
(O
apă
~.)
3.
s.
adâncime
,
afund
,
fund
,
profunzime
,
străfund
.
(Din ~ul
lacului
.)
4.
s.
adâncime
,
afund
,
fund
,
măruntaie
(pl.),
profunzime
,
străfund
, (
reg
.)
afundiș
,
afunzime
, (fig.)
baiere
(pl.), (înv. fig.)
mațe
(pl.).
(În ~ul
pământului
.)
5.
s. v.
prăpastie
.
6.
adj.
compact
,
dens
,
des
,
greu
,
gros
.
(
Întuneric
~,
ceață
~.)
7.
adj.
intim
,
lăuntric
,
profund
.
(
Natura
~ a unui
fenomen
.)
8.
adj. v.
absolut
.
9.
adj. v.
esențial
.
10.
adj. v.
gros
.
11.
adj. v.
profund
.
12.
adj.
intens
,
mare
,
profund
, putenic,
viu
.
(O
impresie
, o
emoție
~.)
13.
adj. v.
acut
.
14.
adj.
greu
,
profund
.
(Un
somn
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia adancuri
adânc
s. n., pl.
adâncuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia adancuri
adânc
adj. m., f.
adâncă
;
pl. m. și f.
adânci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia adancuri
ADÂNC
1
adv.
1)
Spre
interior
.
A
săpa
~.
2) Cu
intensitate
;
afund
;
tare
.
A
dormi
~. A
suspina
~.
3) Cu
respect
.
A se
închina
~.
4) În
mod
amănunțit
;
detaliat
.
A
cerceta
~.
/<lat.
aduncus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia adancuri
ADÂNC
3
~uri
n.
Loc
situat
la
adâncime
;
străfund
. ♢
Din ~ul
inimii
din
toată
inima
. /<lat.
aduncus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia adancuri
ADÂN//C
2
~că (~ci)
1) Care are
fundul
departe
de
suprafață
.
Apă
~că.
Farfurie
~că.
2) Care se
află
sau se
extinde
departe
.
Rădăcină
~că.
3) Care se
caracterizează
prin
intensitate
mai
mare
.
Liniște
~că.
Somn
~.
Suspin
~.
4)
(
despre
voce
,
timbru
,
ton
)
Care se
caracterizează
prin
profunzime
;
grav
;
jos
. /<lat.
aduncus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia adancuri
ADẤNC
1
,
adâncuri,
s.n.
1.
Parte
adâncă
,
adâncime
(
considerată
vertical
);
loc
situat
departe
(
spre
interior
). ♢ Expr.
Din
adâncul
sufletului
(sau
al
inimii
, al
ființei
) = din tot
sufletul
. ♦
Prăpastie
,
abis
;
fig.
infern
,
iad
.
2.
(La pl.)
Depărtare
mare
;
spațiu
întins
;
p. ext.
loc
ascuns
,
așezat
departe
. – Lat.
aduncum
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia adancuri
adînc (-că),
adj. –
Profund
. – Mr.
adîncu
, megl.
dăncá
(‹
adîncat
). < Lat.
ăduncus
„
concav
” (Pușcariu 25;
Candrea
-
Dens
., 17; Tiktin), cf. sp.
adunco
. Se
pleacă
în
general
de la var. vulg.
ădancus
(REW 144;
DAR
; Rosetti, I, 161),
pentru
a se
explica
apariția
lui
î
;
Candrea
-
Dens
. o
explică
prin
formele
în care
u
era
aton
.
Fără
să fie
imposibile
,
ambele
supoziții
sînt
inutile
,
căci
rezultatul
lui
ăduncus
este
normal
să fie adînc, cf.
longo
›
lîngă
,
sunt
›
sînt
.
Adînc,
s.n. (adîncime);
adînca
(var.
adînci
), vb. (a adînci);
adîncătură
, s.f. (adîncitură);
adîncime
, s.f.;
adîncit
, adj. (
înfundat
;
îngrijorat
;
dus
pe gînduri).
Adînca
, vb., înv., a
fost
înlocuit
prin
adînci
,
datorită
conjug
.
incoative
, care pare
cea
mai
adecvată
sensului
lui
adîncesc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia adancuri
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK