Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/stanca
Gaseste rime pentru cuvantul stanca

17 rezultate Dex Online pentru definitie stancă, stâncă

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: sbancă, sgancă, spancă, stană, stancă, stangă, stanța, stanță, stână, stâncă, tanca
cristál de stâncă s. n. + prep. + s. f.
CURECHI-DE-STÂNCĂ s. v. rujă.
láptele-stâncii (bot.) s. m.
MUȘTARUL-STÂNCILOR s. v. mirodea.
STÁNCĂ, stănci, s.f. (definitie/ornitologie">Ornit.; pop.) Stăncuță. – Din n. pr. Stanca.
STÁNCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) v. stăncuță.
stáncă s. f., g.-d. art. stăncii; pl. stănci
STÁNCĂ stănci f. Pasăre sedentară, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, puțin curbat, coadă lungă și penaj negru-cenușiu; ceucă. /Din Stanca n. pr.
stáncă2, stănci, s.f. (pop.) 1. stăncuță, cioacă, ciochiță. 2. (reg.) cioară. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare închisă.
STÂNCĂ, stânci, s.f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.
STÂNCĂ s. (pop.) stană, (reg.) canara, (Transilv.) cârșie, (prin Olt. și Ban.) janț. (O ~ uriașă de bazalt.)
STÂNCĂ s. v. piatră, rocă.
stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci
STÂN//CĂ ~ci f. Bloc mare de piatră în munți, cu pereți abrupți și cu vârfuri colțuroase. ~ de granit. ~ submarină. [G.-D. stâncii] /Orig. nec.
stîncă (-ci), s.f. – Rocă, piatră mare. – Var. înv. stincă. Origine îndoielnică. Ar putea fi sl. stĕna, prin intermediul unui dim. *stĕnka, cf. ceh. stĕnka (Miklosich, Lexicon, 880; Cihac, II, 361; Petrovici, Dacor., I, 139; Rosetti, GS, V, 171); această ipoteză pare valabilă cîntărind obiecțiile lui Pușcariu, Dacor., III, 379 și Pușcariu, Lr., 286. Totuși, coincide cu it. stincacoastă de munte”, cf. Le Stinche, Val di Stinche en Toscana, cuvînt care a fost explicat, în aparență insuficient, prin longob. skinko › germ. Schinkenosul picioruluișijambon” (REW 7995; Rohlfs, Archiv., CLXXXV, 101; Battisti, V, 3636). Stincus a existat în lat., dar apare numai la Isidoro de Sevilla, XVII, 4, 43, unde a fost definit greșit „incendium amoris” (cu privire la această greșeală, cf. Amatucci, Bull. Du Cange, IV, 58). Der. stîncărie, s.f. (mulțime de stînci); stîncie, s.f. (rar, mulțime de stînci); stîncos, adj. (de stîncă, cu stînci).
tálpa-stăncii/tálpa-stâncii s. f.
VARZĂ-DE-STÂNCĂ s. v. rujă, urechelniță.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.