Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția blestemat definiție dex
blestemat
găsește rime pentru
blestemat
Cuvinte apropiate:
blestema
,
blestemat
BLESTEMÁT, -Ă,
blestemați
, -te,
adj.
1.
Lovit
,
ajuns
de
blestem
. ♦
Rău
,
neprielnic
,
dușmănos
.
2.
(
Adesea
substantivat
) Cu
purtări
rele
;
depravat
,
rău
,
ticălos
. – V.
blestema
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia blestemat
BLESTEMÁT
adj., s.
1.
adj. v.
excomunicat
.
2.
adj., s. v.
afurisit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia blestemat
blestemát
adj. m., pl.
blestemáți
;
f. sg.
blestemátă
,
pl.
blestemáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia blestemat
BLESTEMÁ//T ~tă (~ți, ~te)
1)
(în
superstiții
)
Care a
fost
ajuns
de un
blestem
;
lovit
de
blestem
. 3)
și
substantival
fam. (
despre
persoane
)
Care
comite
fapte
nedemne
;
ticălos
;
mârșav
;
netrebnic
;
infam
;
josnic
;
abject
. /v.
a
blestema
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia blestemat
BLESTEMÁT, -Ă
(‹
blestema
) adj., s.m. și s.f.
1.
(
Persoană
) care
formează
obiectul
unui
blestem
. ♦
Pictori
blestemați
=
nume
dat
artiștilor
postimpresioniști de la sfîrșitul
sec
. 19 și
începutul
sec
. 20,
considerați
atît
din
punct
de
vedere
al
operei
cît
și al
nonconformismului
social
un
pericol
pentru
societatea
vremii
.
2.
(
Om
)
ticălos
,
rău
,
nemernic
(în
comportări
). ♦ Adj.
Nefavorabil
,
neprielnic
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia blestemat
BLESTEMÁ,
bléstem
,
vb. I. Tranz. A
invoca
urgia
divinității
împotriva
cuiva. ♦ Intranz. A
înjura
, a
ocărî
, a
huli
.[Prez. ind. acc. și:
blestém
] – Lat. pop.
blastimare
(=
blasphemare).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia blestemat
BLESTEMÁ
vb. v.
excomunica
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia blestemat
A blestema
≠ a
binecuvânta
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia blestemat
blestemá
vb., ind. prez. 1
bléstem
/
blestém
,
3 sg. și pl.
bléstemă
/
blestémă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia blestemat
A BLESTEMÁ bléstem 1.
tranz.
A
supune
unui
blestem
; a
condamna
la
nenorocire
. 2.
intranz.
A
rosti
blesteme
la
adresa
cuiva. /<lat.
blastemare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia blestemat
blestemá (-m, -át),
vb. –
1.
A
huli
, a
ocărî
. –
2.
(Refl.) A
face
jurămînt, a se
jura
. –
3.
A
vorbi
de
rău
, a
ponegri
, a
defăima
. – Var.
blăstăma,
blăstema
.
Mr.
blastim,
megl.
bl’astim
. Lat. *
blastēmāre
, der. de la
blasphemāre
(Pușcariu 205; Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 27; REW 1155;
Candrea
-
Dens
., 162;
DAR
); cf. sp.
lastimar
, care
atestă
existența
formei
lat. vulg., cu
t
în
loc
de
f
; v. și it.
biasimare
, fr.
blâmer
. Der.
blestem
, s.n. (
blestemare
,
afurisire
), care pare a fi un der.
postverbal
,
dar
pe care
Pascu
, I, 52,
îl
consideră
un der. de la lat. *
blastemium
(în
loc
de
blasphemium
);
blestemat,
adj. (
ticălos
,
afurisit
;
bandit
;
potlogar
);
blestemățesc
, adj. (
infam
);
blestemățește,
adv. (înv., în
chip
mizerabil
);
blestemăți
,
vb. (a
ajunge
rău
);
blestemăție
,
s.f. (
acțiune
reprobabilă
, în
general
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia blestemat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK