definiția blestem definiție dex

blestem

găsește rime pentru blestem
Cuvinte apropiate: blestem, blestem, blestema

BLESTÉM,

blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia blestem

BLESTÉM,

blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia blestem

BLESTÉM

s. 1. imprecație, ocară, (livr.) maledicție. (Poeziile lui conțin multe ~.) 2. v. excomunicare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestem

BLESTÉM

s. 1. imprecație, ocară, (livr.) maledicție. (Poeziile lui conțin multe ~.) 2. v. excomunicare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestem

BLESTÉM

s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestem

BLESTÉM

s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestem

blestém

s. n., pl. blestéme
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia blestem

blestém

s. n., pl. blestéme
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia blestem

BLESTÉM ~e

n. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecație. 2) Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecație; maledicție. 3) Rău fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare că planează în permanență deasupra cuiva; maledicție. /v. a blestema
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia blestem

BLESTÉM ~e

n. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecație. 2) Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecație; maledicție. 3) Rău fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare că planează în permanență deasupra cuiva; maledicție. /v. a blestema
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia blestem

BLESTÉM

(‹ blestema) s.n. Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva.
Dictionar: Dictionar enciclopedic | definitia blestem

BLESTEMÁ,

bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia blestem

BLESTEMÁ

vb. v. excomunica.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestem

A blestema

≠ a binecuvânta
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia blestem

blestemá

vb., ind. prez. 1 bléstem/blestém, 3 sg. și pl. bléstemă/blestémă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia blestem

A BLESTEMÁ bléstem 1.

tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia blestem

blestemá (-m, -át),

vb. – 1. A huli, a ocărî. – 2. (Refl.) A face jurămînt, a se jura. – 3. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima. – Var. blăstăma, blăstema. Mr. blastim, megl. bl’astim. Lat. *blastēmāre, der. de la blasphemāre (Pușcariu 205; Meyer, Alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); cf. sp. lastimar, care atestă existența formei lat. vulg., cu t în loc de f; v. și it. biasimare, fr. blâmer. Der. blestem, s.n. (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, îl consideră un der. de la lat. *blastemium (în loc de blasphemium); blestemat, adj. (ticălos, afurisit; bandit; potlogar); blestemățesc, adj. (infam); blestemățește, adv. (înv., în chip mizerabil); blestemăți, vb. (a ajunge rău); blestemăție, s.f. (acțiune reprobabilă, în general).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia blestem
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi