înăúntru
adv. – În interior. – Var.
(î)nuntru, (î)nontru, (în)l(ă)untru. Mr.
năuntru, megl.
an(a)untru, istr.
(ă)nuntru. Origine obscură. Pare a se
baza pe
întru, pronunțat
untru, pentru a
cărui var. cf.
umbla și
îmbla, înfla și
umfla, umple și
înple; der. se explică fie prin comp. cu
în-, fie, ca în
cazul lui
înalt, prin fonetică sintactică (
în untru ›
în nuntru).
Prezența lui
ă este mai
puțin clară; se
poate datorata unei pronunțări
în nuntru, cu aceeași
rupere a vocalei ca în
prooroc, greer, etc. sau comp.
abintro, cf.
abintro › abruz.
davendrę, sard.
aintru. Cuvîntul
rom.
coincide în
parte cu sl.
vŭnǫtrĭ, unǫtrĭ „înăuntru”; însă explicația pe
baza sl. (Cihac, II, 147; Scriban) nu pare posibilă. După Tiktin și
DAR, din lat.
in illac intro; după Candrea, de la
in ad intro. Cf. Moser 433.
Lăuntru pare să fi rezultat în
urma unei disimilări de la
în năuntru; și de
aici der.
foarte recent,
lăuntric, adj. (interior). – Der.
dinăuntru, adv. (în interior), cf.
dinafară,
dinapoi.