întru
prep. – În,
înăuntru. – Mr.
tru, megl.
antru, istr.
întru. Lat.
intrō (Pușcariu 894; Candrea-Dens., 887; REW 4514;
DAR), cf. it., sp.,
port.
(d)entro. La
început se folosea în
rom. în concurență cu
în, ca în fr.
en și
dans; a
pierdut teren în
fața lui
în (pe care, totuși, l-a înlocuit
complet în mr.). Astăzi se folosește cu același sens ca
în,
dar numai în expresii, și mai
ales înainte de
un, o, îns, și de adv. și adj. care
încep cu vocală:
într’un ceas (în un ceas nu se folosește),
într’o zi, într’atît, într’aiurea etc. Comp.
dintru, prep. (din, de), cu
de ca
dintre de la
între (
indică proveniența plecîndu-se de la un moment sau dintr-un
spațiu dat, în
timp ce
dintre indică proveniența plecîndu-se de la mai
multe obiecte de același fel:
dintru început, de la
început,
față de
dintre toți, din toți);
pentru, prep. (ca să,
indică scopul sau finalitatea; din,
indică motivul sau
cauza;
față de,
indică o comparație), cf. mr.
pi(n)tru, cu
p(r)e, sau
direct din lat.
per intrō (Candrea-Dens., 890;
Pascu, I, 172);
pentru ce, adv. (de ce?);
pentru că, conj. (fiindcă);
pentru să, conj, (înv., ca să);
lăuntru (var.
năuntru, mr.
năuntru, nuntru, lîntru), s.n. (interior,
parte internă), folosit mai
ales în comp. (
din lăuntru, dinăuntru, în lăuntru, înăuntru, înv., în străinătate);
lăuntric, adj. (intern, interior; intim).