prooróc (prooróci),
s.m. – Profet. – Var.
proroc și der. Mr.
pruuroc. Sl.
prorokŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 295). Rezultatul
oo ‹
o a
fost explicat de
Graur,
BL, III, 50,
drept „brisure” a vocalei
între doi r;
dar situațiile invocate nu sînt convingătoare, cf.
creer, greer, proor. Pentru ca „brisure” să fie efectivă, ca în
cazul de
față,
ar trebui să se adauge condiția unui
o posterior; astfel
ar fi
vorba mai
curînd de o disimilare vocalică, cf.
prolog, care se pronunță vulgar
proolog. – Der.
prooroci, vb. (a profetiza, a prezice);
proorocie, s.f. (profețire);
proorociță, s.f. (profetesă), din sl.
proročica;
proorocesc, adj. (profetic);
proorocea, s.f. (Olt., ultima recitare pe care o
fac colindătorii de la
Crăciun după ce au colindat);
prorocestvui, vb. (înv., a prezice), din sl.
proročistovovati.