Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția capataiul definiție dex
capataiul
găsește rime pentru
capataiul
a alege de căpătâi
expr.
a
acosta
o
prostituată
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia capataiul
CĂPĂTẤI,
căpătâie
, s.n.
1.
Parte
a
patului
sau a
oricărui
alt
obiect
, pe care se pune
capul
;
p. ext.
pernă
sau
alt
obiect
pe care se pune
capul
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Fără
căpătâi
=
fără
ocupație
(
bine
definită
),
fără
rost
. ♢ Expr.
A
sta
la căpătâiul cuiva
= a
veghea
lângă
o
persoană
bolnavă
.
A nu avea
căpătâi
= a nu avea nici un
rost
în
viață
. (Înv.)
A
face
(cuiva)
de
căpătâi
= a
căpătui
; a
căsători
(pe cineva). ♦
Carte
de
căpătâi
=
a)
carte
fundamentală
într-o
disciplină
sau în
literatură
;
b)
carte
preferată
.
2.
Nume
dat
mai
multor
obiecte
de
uz
casnic
, care
servesc
drept
suport
la ceva.
3.
Capăt
(
1
),
sfârșit
. ♢ Expr.
A
scoate
ceva la
căpătâi
sau
a o
scoate
la
căpătâi
(cu ceva) = a
termina
ceva cu
succes
, a o
scoate
la
capăt
.
A da de
căpătâi
= a da de
capăt
, a
descurca
. Lat.
capitaneum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia capataiul
CĂPĂTÂI
s.
1.
v.
cap
.
2.
cap
,
creștet
.
(La ~ul unui
bolnav
.)
3.
(pop.)
podval
.
(~ pe care se
așază
un
butoi
.)
4.
v.
vârtej
.
5.
v.
broască
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia capataiul
CĂPĂTÂI
s. v.
perinoc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia capataiul
căpătâi
s. n., pl.
căpătâie
,
art
.
căpătâiele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia capataiul
CĂPĂTÂ//I ~ie
n.
1)
Parte
a
patului
pe care se pune
capul
. ♢
A
sta
la ~iul cuiva
a
veghea
lângă
un
bolnav
. 2)
Obiect
sub
formă
de
sac
scurt
și
larg
umplut
cu
pene
,
lână
sau
vată
, care se pune sub
cap
în
timpul
somnului
;
pernă
. ♢
Fără
~
fără
casă
;
fără
rost
în
viață
.
Carte
de ~
a)
carte
fundamentală
într-un
domeniu
; b)
carte
de care nu te
poți
despărți
. /<lat.
capitaneum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia capataiul
căpătîi (căpătấie),
s.n. –
1.
Parte
a
patului
pe care se pune
capul
. –
2.
Cămin
, și, prin
extindere
,
situație
,
stare
socială
. –
3.
Cuzinet
;
lagăr
,
palier
. –
4.
Pană;
ic
. –
5.
Capăt
, sfîrșit. –
6.
Bucată
,
fragment
, crîmpei. – Mr.
căpitîńu
,
căpitińu
, megl.
căpitǫń
. Lat.
capĭtāneum
„
capital
” (Pușcariu 274; REW 1633;
DAR
); cf. it.
capitagna
(rov.
kapetano
) și der. neol.
căpitan
.
– Der.
căpătier,
s.m. (în Mold., în
epoca
Regulamentului
Organic
,
locuitori
săraci
, care în
drept
nu
aveau
loc
de căpătîi, și prin
urmare
nu
aveau
obligații
fiscale
);
căpătui
,
vb. (a
căsători
; a
înzestra
, a
dota
; a
găzdui
),
format
cu suf.
verbal
-
ui
(Pușcariu,
Dacor.,
II, 595; REW 1634
consideră
„
șocantă
” der.,
dar
motivele
nu
ni
se
par
evidente
; în
plus
, este
posibil
și ca
forma
căpătuiesc
să fie
numai
o
formă
analogică
de la
căpătîiesc,
cum
sugerează
DAR
);
căpătuială
, s.f. (
situație
;
căsătorie
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia capataiul
fără căpătâi
expr.
1.
șomer
,
neangajat
.
2.
haimana
,
fără
serviciu
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia capataiul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK