da (dáu, dát),
vb. –
1. A
dona. –
2. A
slobozi, a se desprinde de. –
3. A împărți
cărțile de
joc. –
4. A atribui, a acorda. –
5. A
oferi, a procura. –
6. A exprima, a comunica, a spune:
a da bună ziua. –
7. A
trimite,a expedia:
a da o telegramă. –
8. A
vinde, a pune un
preț. –
9. A
oferi, a propune un
preț. –
10. A
plăti, a suporta. –
11. A
comanda, a însărcina. –
12. A
crește o
plantă. –
13. A
produce, a
face, a stîrni. –
14. A căsători, a încuvința căsătoria unei fiice. –
15. A
lovi, a pălmui, a
trage.
15. bis A imprima o
mișcare unui
obiect sau unei persoane:
a da vînt, a da afară; a da drumul. –
16. A executa o
mișcare în sensul
indicat de complement:
a da fuga; a da înapoi; a da în lături; a da cu piciorul. 16. bis A
oferi, a pune:
a da față; a da ochi. –
17. A prezenta:
a da seama. –
18. (Cu prep.
cu) A se servi de un instrument, a executa o acțiune prin intermediul unui obiect:
a da cu bobii. –
19. (Cu
din) A
mișca, a clătina:
a da din cap. 20. (Cu
în) A cădea:
a da în șanț; a da în gropi. –
21. (Cu
în) A
împinge, a pune în mișcare:
a da în leagăn.
22. (Cu
în) A fi pe punctul:
a da în copt; a da în foc; a da în mintea copiilor. –
23. (Cu
de) A se
pomeni, a se găsi:
a da de bine; a da de dracul. –
24. (Cu
de) A provoca ceva:
a da de furcă. –
25. (Cu
de, drept) A (se) preface, a
trece drept. –
26. (Cu
peste) A
lovi, a bate:
a da peste nas. –
27. (Cu
peste) A
descoperi, a
afla. –
28. (Cu
în, spre, la) A comunica, a
răspunde, a
privi. –
29. (Cu
prin, pe) A traversa, a
trece peste. –
30. (Cu
pe, peste) A
așeza într-un anume
fel, a situa. –
31. (Cu
cu) A vopsi, a acoperi. –
32. (Cu conj.
să) A fi
gata de, a
începe, a fi pe
punctul de
face ceva. –
33. (În construcția
a-i da cu) A
continua, a insista, a
stărui, a
bate la
cap. –
34. (În construcția
a-i da de) A
ajunge la o rezolvare, a
găsi pricina. –
35. (În construcția
a o da pe) A vorbi în altă
limbă, a o
rupe pe altă
limbă. –
36. A
cădea, a surveni (vorbind despre intemperii). –
37. A
ajunge, a
veni. –
38. A
năvăli, a se
arunca, a asalta. –
39. (Refl.) A se
așeza, a se pune. –
40. (Refl.) A se
preda, a se declara
bătut. –
41. (Refl.) A
face o
mișcare (indicată de
complement):
a se da jos. –
42. (Refl., cu
pe, în) A se dedica exercitării a ceva sau a unui sport:
a se da pe ghiață; a se da peste cap. –
43. (Refl.) A se obișnui. –
44. (Refl.) A exista, a se
afla, a se
produce. –
45. (Refl.) A se
apropia de, a se familiariza cu. –
46. A se dedica, a se consacra. –
47. (Refl.) A adula. –
48. (Refl., cu
la) A se
repezi asupra, a se
năpusti. – Mr.
dau, ded, didei, dare, megl.
dau, dare, istr.
dǫu, dǫt. Lat.
dāre (Pușcariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez.
presupune o
formă lat. *
dao în
loc de
do, cf. Densusianu,
Hlr., 155. – Der.
dare, s.f. (înv.,
dar,
cadou; acțiunea de a da;
donare;
farmec;
bir; contribuție,
dijmă);
dat, s.n. (
donare;
farmec,
vrajă;
obicei, uzanță; activ, la un
bilanț sau
buget);
dătător, adj. (care dă, donator; comanditar);
dătătură, s.f. (
donare;
vrajă; lovitură);
datină, s.f. (
tradiție,
obicei vechi), pare a proveni din sl.
dĕdina încrucișat cu
dat, cf.
dedină;
îndătina, vb. (a avea
drept de
obicei, a fi de uzanță
veche). Cf.
dată, daravelă, deda, trăda.