oáre
adv. – Servește pentru a întări interogația:
atunci, așadar, deci. – Var.
ori. Mr.
ori. Lat. *
volet,
formă populară în
loc de
vult „
vrea” (Tiktin, Scriban). Der. din
oară „dată” (Candrea) e mai dificil semantic. – Var.
ori, identică semantic în interogație, se
preferă acum în alternanță
ori... ori (sau... sau) și se pare să se nuanțeze diferit în
compunere. Comp.
doară (var.
doar, fam.
dor), adv. (
atunci, deci, servește pentru a întări interogația;
poate, întîmplător;
măcar, cel
puțin; posibil; numai; la
urma urmei), în
loc de
de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 și Candrea, din lat.
de hora; după Philippide,
Principii, 93, din lat.
dolet; după Procopovici,
Dacor., III, 629-42, în
loc de
a doua oară; după Scriban, din lat.
*devolet;
oarecine, pron. indef. (o
persoană nedeterminată);
oricine, pron. indef. (cineva);
orișicine, pron. indef. (cineva);
oarece, pron. indef. (un anumit lucru);
ori(și)ce, pron. indef. (un lucru oarecare);
oarecare (var.
ori(și)care), adj. indef. (cineva);
oarecînd, adv. (într-un
timp nedeterminat, odată);
ori(și)cînd, adv. (în orice moment, totdeauna);
oarecît, adj. (o anumită cantitate);
ori(și)cît, adj. (orice cantitate);
oarecum, adv. (într-un anumit
fel);
ori(și)cum, adv. (de orice
fel);
oareunde, adv. (într-o anumită
parte);
ori(și)unde, adv. (în orice
loc).
Nuanțele indicate nu sînt
perfect delimitate;
oareși- este ceva mai
rar decît
oriși-. Pentru comp. cf. lat.
-vult, sp.
quiera, sl.
ašte. Din
rom. provine iud. sp.
or „sau” (Wagner 75) și rut.
vare (Miklosich,
Wander., 20; Candrea,
Elemente, 408).