Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția trântii definiție dex
trântii
găsește rime pentru
trântii
Cuvinte apropiate:
trantie
,
trântai
,
trânti
,
trântiș
,
trântit
TRÂNTÍ
,
trântesc
, vb.
IV
.
1.
Tranz. A
arunca
(cu
putere
)
izbind
de ceva, a
azvârli
un
obiect
, o
povară
etc. ♦ A
culca
la
pământ
, a
doborî
. ♦ (
Despre
animale
de
călărie
) A
arunca
pe
călăreț
din șa, a da
jos
. ♦ Fig. (Fam.) A
respinge
un
candidat
la
examen
, a nu-l
promova
, a
face
să
cadă
. ♦ A
face
să se
izbească
cu
putere
o
ușă
, o
poartă
etc.
2.
Refl. A se
așeza
brusc
pe ceva, lăsându-se cu
toată
greutatea
corpului
.
3.
Tranz. A-și pune la
repezeală
pe
sine
un
obiect
de
podoabă
sau de
îmbrăcăminte
; a se
îmbrăca
în
grabă
,
sumar
,
neglijent
.
4.
Refl. recipr. A se
lua
la
trântă
, a se
lupta
corp
la
corp
.
5.
Tranz. Fig. (Fam.) A
face
, a
produce
(cu
energie
,
repede
, în
grabă
). ♦ A
spune
ceva
nepotrivit
,
nelalocul
lui. – Cf. bg.
tărtja
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia trântii
TRÂNTÍ
vb.
1.
v.
doborî
.
2.
v.
culca
.
3.
a (se)
izbi
, (pop. și fam.) a (se)
bufni
, a (se)
buși
.
(I-a ~ un
pumn
în
nas
.)
4.
a
izbi
, a
lovi
.
(A ~ cu
pumnul
în
masă
.)
5.
a
izbi
, a
repezi
.
(A ~
ușa
de
perete
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia trântii
TRÂNTÍ
vb. v.
lăsa
,
respinge
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia trântii
trântí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
trântésc
,
imperf. 3 sg.
trânteá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
trânteáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia trântii
A TRÂNT//Í ~ésc
tranz.
1)
(
obiecte
,
persoane
)
A
face
să
cadă
cu
putere
,
lovind
sau
aruncând
. 2)
(
uși
,
porți
)
A
închide
,
izbind
cu
zgomot
. 3)
fam. (
persoane
)
A
respinge
la un
examen
,
punând
o
notă
insuficientă
. 4)
fam. (
pumni
,
ghionturi
etc.)
A
aplica
cu
violență
. ♢
~
una
(o
vorbă
sau
o
prostie
)
a
spune
o
vorbă
nepotrivită
. 5)
fam
. A pune în
cantitate
mare
. 6)
rar
(
obiecte
vestimentare
)
A
îmbrăca
în
grabă
și
neglijent
. /<sl.
trotiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia trântii
A SE TRÂNT//Í mă ~ésc
intranz.
1)
(
despre
ființe
)
A se
lăsa
cu
toată
greutatea
corpului
; a se
prăbuși
. 2) A se
lua
la
trântă
(
unul
cu
altul
); a se
lupta
corp
la
corp
(
unul
cu
altul
). /<sl.
trotiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia trântii
trîntí (-tésc, -ít),
vb. –
1.
A
doborî
, a
abate
, a
face
să
cadă
. –
2.
A
descărca
, a
ochi
. –
3.
A
lansa
, a azvîrli. –
4.
A
face
să
cadă
la
examene
. –
5.
(Arg.) A
reține
. –
6.
(Refl.) A se
arunca
la pămînt, a se
tolăni
. –
7.
(Refl.) A se
lupta
, a se
lua
la trîntă. Sl.,
probabil
dintr-o
formă
neatestată
*trątiti
(Cihac, II, 422; Tiktin; Byhan 340;
Candrea
),
probată
și de rut.
trutyty
,
ceh
.
troutiti
„a
împinge
”,
pol
.
trącić
„a
împinge
”. Cf. sl.
tryti
„a
împinge
”. Cf. sl.
tryti
„a
turti
”,
tręsti
„a
mișca
”,
tręstiti
„a
lovi
”. – Der.
trîntă
, s.f. (
luptă
corp
la
corp
);
trînteală,
s.f. (
bătaie
, trîntă; Arg.,
detenție
);
trîntitură,
s.f. (
acțiunea
de a
doborî
). – Din
rom
.
provine
săs
.
trintin
„a
doborî
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia trântii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK