Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția samanta definiție dex
samanta
găsește rime pentru
samanta
Cuvinte apropiate:
amantă
,
sămânța
,
sămânță
a avea sămânță de vorbă
expr.
a avea
subiect
de
discuție
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia samanta
a da sămânța pe iarbă
expr.
a
ejacula
pe
părul
pubian
al
partenerei
de
sex
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia samanta
GÂLCA SĂMÂNȚII
s. v.
glandă
prostatică
,
prostată
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia samanta
SĂMÂNȚÁ
vb. v.
însămânța
,
semăna
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia samanta
SĂMẤNȚĂ,
semințe
,
s.f.
1.
Parte
a
plantelor
superioare
(
închisă
în
fruct
) care
conține
embrionul
și din care, în
condiții
prielnice
, se
poate
dezvolta
o nouă
plantă
;
p. gener.
orice
parte
a
plantei
care se
seamănă
. ♢
Loc
. adj.
De sămânță
=
păstrat
și
folosit
pentru
reproducere
. ♢ Expr.
Nici de sămânță
=
deloc
,
nimic
. ♦ Fig.
Cantitate
mică
din ceva;
bob
,
strop
,
fărâmă
. ♦ (La pl.)
Grăunțe
germinative
întrebuințate
în
alimentație
, în
medicină
, în
industrie
etc.
Semințe
de
floarea
-
soarelui
.
2.
(Pop.)
Nume
dat
ouălor
unor
insecte
.
3.
(Pop.)
Produs
al
glandelor
de
reproducere
ale
animalelor
și
oamenilor
, din care se
dezvoltă
fătul
. ♢
Loc
. adj.
Bun
de sămânță
=
prolific
. ♢
Loc
. adj. și adv.
De sămânță
=
pentru
prăsilă
.
4.
(Înv.)
Progenitură
,
urmaș
,
descendent
.
5.
Specie
,
gen
,
fel
,
soi
. ♦
Viță
,
neam
,
seminție
.
6.
Fig.
Element
din care se
dezvoltă
ceva;
germen
. ♦
Cauză
,
pretext
,
motiv
. ♢ Expr.
Sămânță de
vorbă
=
prilej
,
ocazie
,
subiect
de
discuție
, de
ceartă
.
A avea sămânță de
vorbă
= a avea
poftă
de
vorbă
, a fi
dispus
la
flecăreală
. – Lat. pop.
sementia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia samanta
SĂMÂNȚĂ
s.
1.
(
reg
.)
sad
, (înv.)
plod
.
(Are ~
superioară
pentru
semănat
.)
2.
v.
bob
.
3.
sâmbure
.
(
Mănâncă
~ de
dovleac
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia samanta
SĂMÂNȚĂ
s. v.
categorie
,
cauză
,
coborâtor
,
considerent
,
descendent
,
familie
,
fel
,
gen
,
izvor
,
microb
,
mobil
,
motiv
,
neam
,
odraslă
,
pretext
,
pricină
,
prilej
,
progenitură
,
rasă
,
rațiune
,
scoborâtor
,
seminție
,
soi
,
specie
,
spermatozoid
,
spermă
,
speță
,
temei
,
tip
,
trib
,
urmaș
,
viță
,
vlăstar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia samanta
sămânță
s. f., g.-d.
art
.
semínței
;
pl.
semínțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia samanta
SĂMÂNȚ//Ă semínțe
f.
1)
Organ
al
plantelor
superioare
care
conține
nucleul
germinativ
. ♢
De ~
a)
ales
și
păstrat
pentru
reproducere
; b) de
prăsilă
. 2)
la pl.
Fructe
uscate
ale
unor
plante
.
Semințe
de in.
♢
Nici ~
deloc
.
~ de
vorbă
motiv
de
discuție
sau de
ceartă
. 3)
fam.
Ou
de
insectă
. 4)
pop.
Secreție
a
glandelor
sexuale
masculine
;
spermă
. 5)
fam.
Continuator
al unei
familii
;
urmaș
;
descendent
;
viță
;
vlăstar
;
progenitură
. 6)
pop.
Totalitate
a
organismelor
(
vegetale
sau
animale
) cu
anumite
trăsături
ereditare
comune
;
soi
;
varietate
;
specie
. ♢
De
toată
~a
de tot
felul
. 7)
fig.
Element
care
generează
ceva;
germen
. [G.-D.
seminței
] /<lat.
sementia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia samanta
sămînță (semínțe),
s.f. –
1.
Organ
de
reproducere
la
plante
. –
2.
Sîmbure. –
3.
Semen
. –
4.
Rasă
,
generație
. –
5.
Origine
,
cauză
. –
6.
Fleac
,
cantitate
minimă
. – Mr., megl.
simință,
istr.
sămințe.
Lat. *
sementia
(Pușcariu 1608; REW 7804;
Iordan
,
Dift.,
108), cf. it.
semenza,
prov., cat.
semença
, fr.
semence.
Are și pl.
sămînțuri,
cu
valoare
colectivă
. – Der.
semincer
,
s.m. (
copac
salvat
de la
tăiere
,
pentru
reproducere
;
știulete
de
porumb
ținut
pentru
sămînță);
seminție
,
s.f. (
rasă
,
castă
,
generație
);
însămînța,
vb. (a
semăna
). Din
rom
.
provine
mag.
szémuncia
(Edelspacher 22).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia samanta
sămînță (semínțe),
s.f. –
1.
Organ
de
reproducere
la
plante
. –
2.
Sîmbure. –
3.
Semen
. –
4.
Rasă
,
generație
. –
5.
Origine
,
cauză
. –
6.
Fleac
,
cantitate
minimă
. – Mr., megl.
simință,
istr.
sămințe.
Lat. *
sementia
(Pușcariu 1608; REW 7804;
Iordan
,
Dift.,
108), cf. it.
semenza,
prov., cat.
semença
, fr.
semence.
Are și pl.
sămînțuri,
cu
valoare
colectivă
. – Der.
semincer
,
s.m. (
copac
salvat
de la
tăiere
,
pentru
reproducere
;
știulete
de
porumb
ținut
pentru
sămînță);
seminție
,
s.f. (
rasă
,
castă
,
generație
);
însămînța,
vb. (a
semăna
). Din
rom
.
provine
mag.
szémuncia
(Edelspacher 22).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia samanta
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK