Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția probelor definiție dex
probelor
găsește rime pentru
probelor
PROB, -Ă,
probi
, -e,
adj. (Livr.)
Cinstit
,
onest
,
integru
,
loial
. – Din fr.
probe
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia probelor
PROB
adj. v.
cinstit
,
corect
,
incoruptibil
,
integru
,
leal
,
necoruptibil
,
onest
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia probelor
prob
adj. m., pl.
probi
;
f. sg.
próbă
, pl.
próbe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia probelor
PROB ~ă
(
~i
,
~e
)
livr.
Care este
corect
și de
bună
-
credință
;
cinstit
;
onest
;
integru
. /<fr.
probe
,
lat.
probus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia probelor
PROB, -Ă
adj.
(
Liv.
)
Cinstit
,
integru
. [< lat.
probus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia probelor
PROB, -Ă
adj.
cinstit
,
integru
,
onest
,
loial
. (< fr.
probe
, lat.
probus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia probelor
PRÓBĂ,
probe
,
s.f.
1.
Confirmare
a unui
adevăr
,
dovedire
;
dovadă
,
semn
,
mărturie
în
sprijinul
cuiva sau a ceva. ♢
Probă
cu
martori
=
susținere
prin
martori
a unei
afirmații
în
fața
instanțelor
de
judecată
. ♢
Loc
. vb.
A da
probă
(sau
probe
) de...
= a
proba
(
2
), a
dovedi
.
2.
Acțiune
întreprinsă
pentru
a
constata
dacă
ceva sau cineva
îndeplinește
condițiile
cerute
;
încercare
;
verificare
. ♢
Loc
. adj. și adv.
De
probă
= ca
încercare
, de
încercare
. ♦
Spec
.
Încercare
a unui
obiect
de
îmbrăcăminte
pentru
a
vedea
dacă
se
potrivește
. ♦
Spec
.
Încercare
a unei
mașini
, a unui
aparat
etc. (
pentru
a
verifica
buna
lor
funcționare
). ♦
Fiecare
dintre
părțile
,
dintre
etapele
din care
constă
un
examen
;
p. gener.
examen
. ♦
Fiecare
dintre
întrecerile
sportive
organizate
în
cadrul
unei
competiții
mai
mari
.
3.
Repetiție
(
făcută
în
vederea
unei
reprezentații
artistice
). ♦ (
Rar
)
Număr
dintr-un
spectacol
prezentat
ca
reclamă
.
4.
Verificare
a
exactității
unei
operații
aritmetice
.
5.
Obiect
dintr-o
serie
de
obiecte
identice
sau
cantitate
mică
dintr-un
material
care
poate
să
servească
la
determinarea
anumitor
caracteristici
ale
obiectelor
respective
sau
ale
întregului
material
din care
fac
parte
;
eșantion
,
mostră
♦
Analiză
medicală
. ♦
Observare
a
funcției
unui
organ
în
vederea
stabilirii
unui
diagnostic
. ♦ (
Fot
.)
Copie
pozitivă
pe
hârtie
.
6.
Pildă
,
exemplu
,
model
. – Din lat.
proba
(cu
sensuri
după fr.
preuve).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia probelor
PRÓBĂ
s. v.
corectură
,
repetiție
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia probelor
PRÓBĂ
s.
1.
v.
confirmare
.
2.
v.
dovadă
.
3.
(
JUR
.)
dovadă
,
mărturie
,
probațiune
.
(O ~
adusă
în
sprijinul
împricinatului
.)
4.
dovadă
,
indicație
,
indiciu
,
mărturie
,
pildă
,
semn
, (livr.)
testimoniu
, (înv. și
reg
.)
scrisoare
, (înv.)
răspuns
.
(
Există
numeroase
~ în
sprijinul
...)
5.
v.
verificare
.
6.
v.
experiment
.
7.
(
MAT
.)
verificare
. (~
unei
împărțiri
.)
8.
v.
analiză
.
9.
v.
examen
.
10.
v.
mostră
.
11.
v.
eșantion
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia probelor
próbă
s. f., g.-d.
art
.
próbei
;
pl.
próbe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia probelor
PRÓB//Ă ~e
f.
1)
Fapt
care
servește
la
confirmarea
unui
adevăr
;
dovadă
;
mărturie
. 2)
Acțiune
prin care se
constată
dacă
cineva sau ceva
corespunde
anumitor
cerințe
;
încercare
. 3)
Fiecare
dintre
etapele
unui
examen
. 4)
Întrecere
în
cadrul
unei
competiții
sau al unui
gen
de
sport
. 5)
Parte
dintr-un
material
sau dintr-o
substanță
după care se
poate
stabili
calitatea
întregului
;
mostră
;
eșantion
. [G.-D.
probei
]
/<lat.
proba
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia probelor
próbă (próbe),
s.f. –
Dovadă
,
încercare
. – Mold.
prubă
.
Mr.
provă
.
Lat.
proba
(
sec
. XIX), prin
intermediul
pol
., mag.
proba
,
germ.
Probe
.
În mr., din it.
prova
,
cf. ngr. πρόβα. – Der.
proba
,
vb. (a
dovedi
), din lat.
probare
;
probabil
,
adj., din fr.
probable
;
probabilitate
,
s.f., din fr.
probabilité
;
probatoriu
(var.
probant
), adj., din fr.
probatoire,
probant
;
contraprobă
,
s.f., din fr.
contre
-épreuve
;
probălui
,
vb. (a
proba
; a
examina
), din mag.
próbálni
(Gáldi,
Dict.,
153);
probăi
,
vb. (a
proba
),
sec
. XVIII, înv.;
probistă,
s.f. (
actriță
cu
contract
temporar
);
probui
,
vb. (a
proba
), din
pol
.
probować
,
sec
. XVII, înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia probelor
PRÓBĂ
s.f.
1.
Încercare
; (
examen
de)
verificare
. ♦
Metodă
prin care se
constată
justețea
unui
calcul
. ♦
Întrecere
.
2.
Parte
dintr-un
material
care se
supune
analizei
spre
a se
verifica
anumite
caracteristici
ale
întregului
material
;
mostră
,
eșantion
. ♦ (
Fot
.
)
Copie
pozitivă
pe
hârtie
.
3.
Dovadă
,
mărturie
. [< lat.
proba
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia probelor
PRÓBĂ
s. f.
1.
încercare
; (
examen
de)
verificare
. ♢
metodă
prin care se
constată
justețea
unui
calcul
. ♢ (
sport
)
întrecere
. 2.
parte
din
materialul
unei
mostre
care se
supune
analizei
,
spre
a se
verifica
anumite
caracteristici
ale
întregului
material
. 3. (
fot
.)
copie
pozitivă
pe
hârtie
. 4.
confirmare
,
dovadă
,
mărturie
. (< lat.
proba
, germ.
Porbe
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia probelor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK