pắstură (-ri),
s.f. –
Sediment,
depunere de
miere. – Var. (
Banat)
prestură. Origine îndoielnică.
Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „
lăptișor alb cu care se
hrănesc larvele de
albină” (
Damé); „
excremente de
albine moarte de
dizenterie” (Tiktin); „
miere de
calitate inferioară, care se
culege din
flori mai
puțin adecvate” (Scriban).
Aceste interpretări diferite au
condus la
explicații diferite: din lat.
pastūra „
aliment” (‹
pascĕre „a
paște”) după P. Papahagi,
Notițe, 41;
Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW
împotrivă REW 6282); sau din lat. *
pestŭla, din
pestis „
pestă”, după Tiktin,
Pascu,
Sufixe, 57 și
Pascu,
Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în
legătură cu
alb.
busturë).
Probabil e
vorba de un der. din lat.
pistūra „
măciniș”,
luat inițial în
sensul de „
resturi,
pleavă de la
măciniș”.