pắstură (-ri),
s.f. – Sediment,
depunere de
miere. – Var. (
Banat)
prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează
foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor
alb cu care se hrănesc larvele de
albină” (
Damé); „excremente de
albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „
miere de calitate inferioară, care se
culege din
flori mai
puțin adecvate” (Scriban).
Aceste interpretări diferite au
condus la explicații diferite: din lat.
pastūra „aliment” (‹
pascĕre „a
paște”) după P. Papahagi,
Notițe, 41;
Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *
pestŭla, din
pestis „pestă”, după Tiktin,
Pascu,
Sufixe, 57 și
Pascu,
Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu
alb.
busturë). Probabil e
vorba de un der. din lat.
pistūra „măciniș”,
luat inițial în sensul de „resturi,
pleavă de la măciniș”.