Definitia mărunților definitie DEX Online, dictionar roman

FERIGĂMĂRÚNTĂ

s. v. strașnic.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mărunților

MĂRUNT, -Ă,

mărunți, -te, adj. 1. De dimensiuni, de proporții reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăți de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦ (Despre ploaie, burniță etc.) Cu stropi sau cu fulgi mici și deși. 2. (Despre bani; adesea substantivat) Cu monede divizionare, cu mărunt. 3. De înălțime, de statură mică; scund, mic. ♦ Scurt. 4. (Despre mers) Cu pași mici (și grăbiți). ♦ (Substantivat, f.art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. 5. (Despre ființe) Care este de vârstă fragedă, abia născut sau de câțiva ani; care este nevârstnic. 6. Fig. (Despre oameni) Care are o importanță, o valoare redusă; mic, neînsemnat. ♢ Expr. Multe și mărunte = lucruri de tot felul. ♦ Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie; de rând. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de înțelegere, de generozitate, care dovedește orizont limitat. [Var.: (pop.) mănúnt, -ă adj.] – Lat. minutus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mărunților

MĂRÚNT

adj., s. 1. adj. mic. (Vietăți ~.) 2. adj. v. fin. (Nisip ~; sare ~.) 3. adj. v. scund. 4. adj. jos, mic, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 5. adj. v. inferior. 6. adj. v. neînsemnat. 7. adj. v. meschin. 8. adj. mic, neînsemnat. (Cheltuieli ~.) 9. adj. derizoriu, neînsemnat. (O valoare ~.) 10. s. v. mărunțiș.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mărunților

Mărunt

≠ mășcat

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia mărunților

mărúnt

adj. m., pl. mărúnți; f. sg. mărúntă, pl. mărúnte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mărunților

MĂRÚN//T ~tă (~ți, ~te)

1) Care este de proporții foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pași ~ți. ♢ Bani ~ți bani în monede divizionare de valoare mică. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statură; scund. 4) fig. Care este de mică importanță. ♢ Multe și ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanță. 5) fig. (despre oameni) Care dovedește lipsă de noblețe sufletească; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mărunților

mărúnt (mărúntă),

adj. – Mic. – Var. (Banat., Mold) mănunt. Mr., megl. minut. Lat. mĭnŭtus (Pușcariu 1037; Candrea-Dens., 1058; REW 5600), cf. it. minuto, prov. menut, fr. menu, sp. menudo, port. miudo. în rezultatul normal, cu n propagat, primul n s-a disimulat. Cf. minut. Der. măruntaie, s.f. pl. (viscere; mărunțișuri; Arg., mărunțiș), din lat. mĭnūtalia (Pușcariu 1038; Candrea-Dens., 1060; REW 5596), cf. it. minutaglia, cat. menudall; măruntă, s.f. (rar, rămășiță, rest; dans tipic cu pași mărunți); mărunțică, s.f. (Arg., bîtă, par, ciomag); mărunte, s.f. (pl., Arg., bani); mărunțel, adj. (micuț); mărunțel, s.m. (varietate de struguri); mărunți (var. rară, mărunța), vb. (a fărîmița, a ciuguli); mărunțeli, vb. (a ciuguli, a fărîmița), cu suf. expresiv -li, sau direct din mărunțel; mărunțime, s.f. (micime); mărunțiș, s.n. (lucru fără importanță, fleac, nimic; detaliu; bami în monede mici); mărunțișar, s.m. (negustor de mărunțișuri). – Din rom. provine bg. măruncŭkŭ „contribuție de mică importanță” (Capidan, Raporturile, 229).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mărunților

scai mărúnt

s. m. + adj.