dovedí (dovedésc, dovedít),
vb. –
1. A
arăta, a
demonstra. –
2. a
atesta, a
indica. –
3. A
învinge, a
răzbi. Sl.
dovesti, dovedǫ „a
argumenta” (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg.
doveždam „
conduc”,
doveden „
condus”. – Der.
dovadă, s.f. (
probă,
mărturie,
evidență),
postverbal (după Conev 98, din sl.
dovadŭ, bg.
dovod);
dovadnic, s.m. (înv.,
martor);
dovedeală, s.f. (
demonstrație,
mărturie);
doveditor, adj. (care dovedește, care
adeverește);
nedovedit, adj. (care nu
poate fi
dovedit;
incert; Arg.,
frumos,
fain,
fără seamăn).