Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția fulgerului definiție dex
fulgerului
găsește rime pentru
fulgerului
FÚLGER,
fulgere
,
s.n.
1.
Fenomen
atmosferic
care
constă
într-o
descărcare
electrică
luminoasă
produsă
între
doi
nori
sau în
interiorul
unui
nor
. ♢
Ședință
(sau
miting
)
fulger
=
ședință
(sau
miting
) care se
convoacă
pe
loc
cu
ocazia
unui
eveniment
important
.
Telegramă
fulger
=
telegramă
transmisă
(în
schimbul
unei
suprataxe
) mai
repede
decât
telegramele
obișnuite
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Ca
fulgerul
(sau
ca un
fulger
) = cu
iuțeala
fulgerului,
iute
,
scurt
;
subit
. ♢
Fulger
globular
=
fulger
cu
aspectul
unui
glob
de
foc
de
culoare
alb
-
albăstruie
sau
roșiatică
, care se
deplasează
relativ
încet
sub
influența
curenților
de
aer
,
dispărând
brusc
, cu sau
fără
explozie
. ♢
Fulger
electronic
=
bliț
. – Lat.
fulger
(
=
fulgur
, -
is
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia fulgerului
FÚLGER
s. (
MET
.) (
rar
)
străfulgerare
, (pop.)
scăpărare
,
scăpărat
, (
reg
.)
sfulger
, (înv. și pop. fig.)
săgeată
.
(Un ~
apare
pe
cer
, va
ploua
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia fulgerului
fúlger
s. n., pl.
fúlgere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fulgerului
FÚLGER ~e
n.
Fenomen
atmosferic
care
constă
dintr-o
descărcare
electrică
,
însoțită
de o
lumină
vie
,
produsă
foarte
repede
și
pentru
scurt
timp
. ♢
Ca ~ul
foarte
repede
. /<lat.
fulger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia fulgerului
fúlger (fúlgere),
s.n. –
1.
Fenomen
atmosferic
care
constă
într-o
descărcare
electrică
luminoasă
produsă
între
doi
nori
. –
2.
Străfulgerare
,
scăpărare
. –
3.
Varietate
de
cucută
(
Cuscuta
epithymum
). – Mr. (
sfulgu
). Lat.
fŭlgĕr
, în
loc
de
fŭlgur
,
formă
atestată
(Pușcariu 666;
Candrea
-
Dens
., 669; Densusianu,
Hlr
., 137; REW 3555;
DAR
;
Graur
,
R. phil.,
1937, 273), cf. it. (
folgore
), prov.
folzer
, fr.
foudre
. Cuvîntul mr.
cere
un lat. *
fŭlgus
. Der.
fulgera
, vb. (a
produce
fulgere
), din lat.
fulgerare
(Pușcariu 667;
Candrea
-
Dens
., 671; REW 3556;
DAR
), cf. it.
fulgorare
(‹ lat.
fulgurare
);
sfulgera
, vb. (a
produce
fulgere
),
probabil
var. a cuvîntului
anterior
(după
Candrea
-
Dens
., 673, de la un lat. *
exfŭlgerāre
);
străfulgera
, vb. (a
produce
fulgere
);
fulgerat
, s.n. (
pulsație
,
înțepătură
;
boală
nedeterminată
a
vitelor
);
fulgerat
,
adv. (
rapid
, ca
fulgerul
);
fulgerător
,
adj. (
iute
ca
fulgerul
);
fulgerătoare
,
s.f. pl. (
Banat
,
zilele
de la 16 la 18
ianuarie
,
numite
și
Cercovii de
iarnă
);
fulgerătură
,
s.f. (
fulger
;
înțepătură
;
epilepsie
);
sfulgerătură,
s.f. (
boală
a
mieilor
);
fulgerește
, adv. (
rapid
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia fulgerului
răzbói-fúlger
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fulgerului
tren-fúlger
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fulgerului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK