Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cens definiție dex
cens
găsește rime pentru
cens
Cuvinte apropiate:
ceas
,
cen
,
ceno
,
cens
,
cent
,
cins
,
dens
,
lens
,
sens
CENS
s.n.
1.
(În
Roma
antică
)
Recensământ
al
cetățenilor
și al
averii
lor
.
Efectuat
din
cinci
în
cinci
ani
,
pentru
a
servi
ca
bază
în
recrutare
, la
fixarea
impozitelor
, la
exercitarea
drepturilor
politice
etc. ♦
Grupare
a unor
cetățeni
sau a
tuturor
locuitorilor
unei
țări
după
diverse
criterii
.
2.
(În
societatea
feudală
)
Rentă
în
bani
sau în
natură
datorată
seniorului
de
către
posesorul
pământului
.
3.
(În unele
țări
)
Câtimea
de
impozit
prevăzută
de
legile
electorale
necesară
pentru
acordarea
dreptului
de
alegător
. – Din lat.
census,
fr.
cens.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cens
cens
s. n., pl.
cénsuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cens
CENS ~uri
n.
1)
(în
Roma
antică
)
Recensământ
periodic
al
cetățenilor
și al
averii
lor
,
pentru
repartizarea
în
categorii
fiscale
. 2)
(în
evul
mediu
)
Rentă
plătită
de
țărani
seniorului
pentru
folosirea
pământului
. 3)
(în unele
state
occidentale
)
Condiție
prin care se
limitează
exercitarea
anumitor
drepturi
ale
cetățenilor
.
~ de
vârstă
.
/<lat.
census
, fr.
cens
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cens
cens (cénsuri),
s.n. – Recensămînt. Lat.
census
(
sec
. XIX). – Der.
censitar
, adj., din fr.
censitaire
;
censor
, s.m. , din lat.;
censură,
s.f., din lat.;
censura
(var.
cenzura
), vb., din fr.
censurer
;
censurabil
(var.
cenzurabil
), adj., din fr.
censurable
. În
censură
și der.
săi
,
s
sună
aproape
totdeauna
ca
z
(
inversul
produce
efectul
unui
purism
afectat
și
învechit
),
probabil
prin
influența
pronunțării
germane
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cens
CENS
s.n.
1.
Recensământ
făcut
din
cinci
în
cinci
ani
în
vechea
Romă
asupra
cetățenilor
și a
averii
lor
. ♦
Cens
electoral
=
cuantum
minim
de
impozit
care, în
anumite
sisteme
electorale
, dă
dreptul
unui
cetățean
să
aleagă
sau să fie
ales
.
2.
(
În
orânduirea
feudală
)
Prestație
anuală
în
bani
sau în
natură
,
datorată
de
posesorul
pământului
seniorului
său
feudal
. [Pl.
-
suri
. / < lat.
census
, cf. fr.
cens
, it.
censo
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia cens
CENS
s. n.
1. (în
Roma
antică
)
recensământ
al
verii
și al
cetățenilor
din
cinci
în
cinci
ani
în
vederea
stabilirii
impozitelor
, a
recrutării
tinerilor
etc. 2. (în
feudalism
)
prestație
anuală
în
natură
sau în
bani
datorată
seniorului
, de
către
posesorul
pământului
. 3.
grupare
a unor
cetățeni
sau a
tuturor
locuitorilor
unei
țări
după
diverse
criterii
. ♢ (în
capitalism
)
cuantum
minim
de
impozit
care, în
anumite
sisteme
electorale
, dă
dreptul
unui
cetățean
să
aleagă
sau să fie
ales
. (< lat.
census
, fr.
cens
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cens
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK