Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bori definiție dex
bori
găsește rime pentru
bori
Cuvinte apropiate:
bari
,
bobi
,
boci
,
boi
,
boi
,
boli
,
bor
,
bora
,
borăi
,
bord
,
borh
,
boric
,
borî
,
borș
,
borși
,
bort
,
borti
,
borț
,
borz
,
boți
,
cori
,
cori
,
dori
,
hori
,
horî
,
lori
,
oborî
,
ori
,
pori
(vb.),
pori
(s.n.),
sori
,
zborî
,
zori
,
zori
,
zori
BOÁRE
s.f.
Adiere
plăcută
de
vânt
. – Lat.
boreas.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bori
BOÁRE
s.
1.
v.
adiere
.
2.
v.
zefir
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bori
BOÁRE
s. v.
aromă
,
balsam
,
mireasmă
,
parfum
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bori
boáre
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bori
BOÁRE
f.
Suflare
ușoară
de
vânt
;
adiere
;
briză
. [
Art
.
boarea
; G.-D.
boarei
;
Sil
.
boa
-
re
] /<lat.
boreas
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bori
boáre
s.f. –
1.
Exalare
,
duhoare
. –
2.
Zăpușeală
,
căldură
. –
3.
Adiere
de
vînt
. – Mr.
boră
,
megl.
boari
.
Lat.
văpōrem
,
pronunțat
normal
*
baporem.
Trebuie
să se
presupună
o
fază
intermediară
asimilată
*
baborem
, al
cărei
rezultat
normal
este
*băoare
›
boare
, cf.
subala
›
(sub)suară.
Semantismul
este de
asemenea
perfect
normal
, cel
puțin
pentru
primele
două
accepții
;
cea
de „
adiere
de
vînt
” este
numai
secundară
și
pînă
la un
anume
punct
incertă
(în
ex
. pe care
le
menționează
DAR
s-
ar
putea
interpreta
adesea
în
sens
etimologic
;
frecvența
cu care se
întrebuințează
expresia
o
boare
de
vînt
arată
că nu este
posibil
să se
caute
un
etimon
care să
însemne
de la
sine
„
vînt
”).
Etimonul
pe care
îl
propunem
a
fost
întrevăzut
de Koerting 9995, care a
propus
lat.
vaporeus
,
dificil
sub
aspect
fonetic
și ca
atare
abandonat
în
general
. Densusianu,
Rom
.,
XXXIII, 275, a
propus
lat.
Bŏreās
,
ipoteză
care,
adoptată
de
Pascu
,
Beiträge,
7;
Candrea
;
Graur
,
BL,
V, 90 și Scriban,
prezintă
mari
dificultăți
semantice
(
cum
am
arătat
,
boare
nu
înseamnă
„
vînt
” ci „
duhoare
”; pe de altă
parte
,
implică
noțiunea
de „
fierbinte
”, cf. Dosoftei;
nu-i
nime
să-i
scape
de
boare
, să se-
ascunză
de dîns la
răcoare
; în
timp
ce,
dimpotrivă
,
Boreas
este
vîntul
rece
din
nord
). În
fața
ipotezei
, lui Densusianu se
ridică
cea
a lui Pușcariu 5 (cf. REW 1219;
DAR
; Pușcariu,
ZRPh.,
XXXVII, 112; Skok 195), care
derivă
pe
boare
de la
abur
, ceea ce nu este
posibil
din
punct
de
vedere
fonetic
.
Odinioară
, Cipariu,
Arhiv.,
70, se gîndea la bg.
burja
, cf.
bură
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bori
boáre
s. f., g.-d.
art
.
boárei
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia bori
BORÎ,
borăsc
, vb.
IV
. Intranz. și tranz. (Pop.) A
vomita
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bori
BORÎ
vb. v.
deborda
,
vărsa
,
voma
,
vomita
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bori
borî́
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
borăsc
,
imperf. 3 sg.
borá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
boráscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bori
A BOR//Î́ ~ăsc 1.
tranz. pop. (
alimentele
)
A da
afară
pe
gură
; a
vomita
; a
vărsa
; a
deborda
. 2.
intranz.
A da
afară
pe
gură
alimentele
din
stomac
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bori
borî (borắsc, -ît),
vb. – A
vărsa
, a
vomita
. Lat. *
abhŏrrῑre,
de la
abhŏrrēscĕre
, de
conjug
. ca în it.
aborrire,
prov., v. fr., cat.
aborrir
, sp.
aburrir
(cf. REW 23). Cu
excepția
sp.,
sensul
romanic
este cel
etimologic
, de „a
urî
”.
Semantismul
rom
. se
explică
prin
confuzia
firească
a
reacției
de a
vomita
cu
ideea
de a
disprețui
sau
urî
ceva; cf. gr. σϰύβαλον „
rest
de mîncare,
excremente
”,
față
de σϰυβαλίζω „a
disprețui
”; sau fr.
vomir
„a
vomita
” cu
sensul
de „a
urî
”; în
expresia
celui-là, je
le
vomis
. Cuvîntul este
general
cunoscut
(ALR, 145) și
folosit
de la Coresi;
astfel
încît
nu se
poate
admite
cum
, a
presupus
Juilland,
Cah
. Pușcariu,
I, 159, că este
vorba
de un
împrumut
din țig. Der.
borală,
s.f. (Trans. de
Sud
,
spermă
);
borîcios,
adj. (
repugnant
, care
provoacă
greață
);
borîtor,
adj. (care
vomită
,
vomitiv
);
borîtură
(var.
borătură
), s.f. (
vomitat
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bori
borî,
borăsc
v.t. v.i. (vulg.)
1.
a
vomita
.
2.
a
denunța
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bori
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK