Definitia bora definitie DEX Online, dictionar roman

s. m. invar.

s.n. invar. Vânt violent, uscat și rece, obișnuit mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Negre și Mării Adriatice. [< it., fr. bora].

s. m. inv. vânt de iarnă violent, uscat și rece, pe țărmul Dalmației. (< it., fr. bora)

borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă

tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s.f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s.f. (vomitat).

borăsc v.t. v.i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.

definiția bora definiție dex