Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția asfințesc definiție dex
asfințesc
găsește rime pentru
asfințesc
ASFINȚÍ
,
pers
. 3
asfințește
, vb.
IV
. Intranz. (
Despre
aștri
) A
apune
, a
scăpăta
. ♦ Fig. A
merge
spre
declin
. –
A
3
+
sfânt
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia asfințesc
ASFINȚÍ
vb. v.
apune
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia asfințesc
A asfinți
≠ a
răsări
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia asfințesc
asfințí
(a
apune
) vb., ind. prez. 3 sg.
asfințéște
,
imperf. 3 sg.
asfințeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
asfințeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia asfințesc
A ASFINȚ//Í
pers
. 3
~éște
intranz.
(
despre
aștri
) A se
lăsa
după
orizont
; a
apune
; a
scăpăta
; a
coborî
. /
a +
sfânt
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia asfințesc
asfințí (-țésc, asfințít),
vb. –
1.
(
despre
aștri
) A
apune
, a
scăpăta
. –
2.
(
Despre
sursele
de
lumină
) A
dispărea
, a se
întuneca
. Var.
sfinți
.
Probabil
un der. de
tipul
*
affingĕre
sau *
exfingĕre
, cu
schimbarea
modernă
a
conjug
. (
datorită
conjug
.
incoative
), și cu
alterarea
fonetismului
,
datorată
falsei
etimologii
populare
care a
asimilat
acest cuvînt la
familia
sfînt
și
sfinți
.
Fingere
înseamnă
în
principal
„a da
formă
” (cf.
figura
, effigies
); în lat. ca și în
rom
. a
ajuns
să
însemne
„a da
formă
falsă
” sau „a se
preface
”; cf. it.
fingere
, prov.
fenher,
fr.
feindre
(REW 3313). Cu toate
acestea
,
sensul
primitiv
s-a
păstrat
,
specializat
în
mod
ciudat
, „a da
formă
aluatului
pentru
pâine
”, prin cat.
fenyer
, sp.
heñir
și mr.
asfindzere
„a
crește
aluatul
”,
desfindzere
„a pune
aluatul
la
rece
,
pentru
a-l
împiedica
să
crească
” (Papahagi,
JB,
XII, 102; REW 3313). În
rom
. acest
sens
este
propriu
vb.
a
crește
,
dar
a
existat
probabil
în
vechime
un
verb
*
asfinge
, ca în mr., care
ulterior
a
devenit
*
asfingi
.
Evoluția
semantică
poate
fi
interpretată
în mai
multe
feluri
. Plecînd de la
affingere
„a
crește
aluatul
” se
poate
să fi
ajuns
la „a se
revărsa
” sau „a da pe de
lături
”,
caz
în care
am
avea o
evoluție
(de la „a
crește
” la „a
pleca
”)
paralelă
cu
cea
care
apare
la lat.
mergere
„a adînci, a
cufunda
” ›
rom
.
merge
. Este
posibil
de
asemenea
ca
effingere
să fi
fost
interpretat
ca un *
de
ex
fingere
.
Însă cel mai
probabil
este
faptul
ca
însuși
vb.
fingere
să fi
ajuns
, printr-o
evoluție
normală
, de la
sensul
de „a da
formă
falsă
” , la acela de „a nu da
nicio
formă
” sau „a
dispărea
”; această
ipoteză
se
sprijină
și pe morv.
foedre
„a
scoate
, a da
jos
”. Cf.
semantismului
lui „
apune
” și,
pentru
proteza
lui
s, (s)fărîma, (s)frinție.
În
general
se
consideră
că
asfinți
provine
de la
sfînt
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
44; Cihac;
DAR
;
Candrea
; cf.,
pentru
compararea
cu
expresia
corespunzătoare
din ngr. ο ἤλιος βασιλείει,
articolele
lui L. Spitzer,
REB,
II, 224-5 și M. Kriaras,
REB,
III, 462-8).
Am
arătat
că este
evidentă
contaminarea
lui *
asfingi
cu
asfinți
; pare însă
evident
și
faptul
că o
asemenea
asociere
nu
poate
fi
concepută
decît
a
posteriori
,
adică
sugerată
de
consonanța
ambelor
cuvinte
.
Etimonul
asfinți
‹
sfînt
s-
ar
baza
pe
asocierea
ideii
de „
apus
” cu
cea
de „
dincolo
”,
fundamentală
în
mitologia
populară
în
general
. Cu toate
acestea
, a
presupune
că
imaginația
populară
a
conceput
apusul
soarelui
ca o „
sanctificare
” a
astrului
implică
un
proces
intelectual
prea
complicat
, și în
același
timp
neclar
.
Dimpotrivă
, s-
ar
putea
afirma
că
imaginația
populară
vede
„sfîntul” ca o
entitate
vie
și
actuală
(
sfîntul
soare
este o
expresie
foarte
cunoscută
,
dar
numai
pentru
soarele
prezent
), și
refuză
să
asocieze
ideea
de „
sfințenie
” cu aceea de „
moarte
” sau „
dispariție
”, care la
urma
urmelor
înseamnă
neputința
firească
a
umanității
noastre
obișnuite
. Pe de altă
parte
, este
curios
să
observăm
că vb.
asfinți
,
popular
și de
uz
curent
, nu
apare
în nici un
text
anterior
sec
. XIX; de
aici
se
poate
deduce
că
evoluția
semantică
pe care
am
indicat
-o a
rămas
nesigură
pînă
într-o
epocă
relativ
modernă
.
Adăugăm
că Scriban se gîndește la o der. de la sl.
svjetiti
, cf.
a
sfeti
, cu
influența
lui
sfînt
; însă
sensul
lui
svjetiti
„a
străluci
” se
opune
acestei
der. (
dificultate
pe care
autorul
încearcă
s-o
biruie
, presupunînd că
numele
s-a
aplicat
poate
mai întîi
răsăritului
, și
apoi
apusului
aștrilor
). Mai
importantă
decît
etimologia
propusă
, care
ni
se pare
greșită
, este
intuiția
autorului
că
originea
cuvîntului
trebuia
să fie
căutată
altundeva
în
afară
de
sfînt
. -Der.
asfințit
, s.n. (
apus
al
aștrilor
;
occident
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia asfințesc
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK