top (-puri),
s.n. –
1. Pachet de 480 de
foi de hîrtie. –
2. Bucată,
sul de pînză. –
3. O
anumită cantitate din
același articol comercial. – Mr.
top(ă.) Tc.
top „
rol” (Roesler 604; Șeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί,
alb., bg.
top. Este
dubletul lui
top (megl.
top), s.n. (
tun),
sec. XVIII, înv. – Der.
toptan, s.n. (vînzare cu
grămada), din tc.
toptan, mr.
tuptane, cf. bg.
toptan; toptangiu, s.m. (
angrosist);
toptangerie, s.f. (
comerț cu
toptanul);
topciu, s.m. (înv.,
artilerist,
tunar), din tc.
topci (Șeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg.
topčija;
tophane(a), s.f. (
arsenal), din tc.
tophane, înv.