Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția curm definiție dex
curm
găsește rime pentru
curm
Cuvinte apropiate:
corm
,
culm
,
cum
,
cur
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
cură
,
curb
,
cure
,
curm
,
curma
,
curmă
,
curs
,
curt
,
urm
CURM,
curmuri
,
s.n. (
Reg
.)
Curmei
. – Cf.
alb
.
kurm.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curm
CURM
s. v.
curmei
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curm
curm
s. n., pl.
cúrmuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curm
curm (cúrmuri),
s.n. – (Olt., Munt.)
Legătură
, laț. – Mr.
curmu.
Gr. ϰορμός „
trunchi
”,
probabil
cu
semantismul
primitiv
(„
bont
”, sau „
capăt
de
sfoară
”, cf. Laurian; Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 72; Giuglea,
Dacor.,
III, 620; Diculescu,
Elementele
, 459; Rosetti, II, 67;
DAR
); cf.
alb
.
kurm
(după
DAR
,
alb
. este
etimon
al
rom
.), calabr.
kurmu
„
trunchi
” (Rohlfs,
EWUG,
1086),
arab
.
qurma
, de unde sp.
corma.
– Der.
curmei
,
s.n. (
tulpină
de
plantă
agățătoare
,
lăstar
;
legătură
),
probabil
der.
internă
, cu suf. -
el
, pe care Diculescu
vrea
să-l
reducă
la un gr. *ϰορμήιον;
curma
,
vb. (a
tăia
, a
trunchia
, a
împărți
, a
separa
; a strînge; a
ocoli
, a se
abate
; a
străbate
; a
tăia
, a
întrerupe
; a
termina
, a pune
capăt
; a
hotărî
, a
rezolva
, a
tranșa
), cf. mr.
curm,
curmari
(„a
înceta
, a
face
să
înceteze
”), al
cărui
semantism
indică
faptul
că este
vorba
mai
puțin
de o der.
internă
a
rom
., decît de o
conservare
imediată
a
sensului
primitiv
al gr.
probabil
prin
intermediul
gr. ϰορμάζω „a
tăia
”, lat. *
cormāre
(
Pascu
, I, 193), cf.
alb
.
kurmue
„
scurt
” (der. lat. *
corrimare
REW 2254 este mai
greu
de
admis
, cf.
Graur
,
BL,
V, 94 și Rosetti, I, 160);
curmă
, s.f. (
tăiș
,
parte
care
taie
),
deverbal
al cuvîntului
anterior
, înv.;
necurmat
, adj. (
continuu
,
neîntrerupt
);
curmător
, adj. (
tăios
);
curmăni
,
vb. (a
tăia
, a
face
o
incizie
), pe care
DAR
propune
să fie
derivat
de la s. *
curman
,
dar
care pare mai
curînd
un der. cu suf.
expresiv
;
curmătură
,
s.f. (
incizie
;
tăietură
;
falie
,
chei
, strîmtoare,
canion
; zvîcnet,
înțepătură
);
curmeziș
, adv. (
pieziș
,
transversal
, de-a
latul
);
(în)
curmezișa
, vb. (a
devia
; refl., a se
lua
la
ceartă
), care
presupune
, după Pușcariu,
Lr.,
295,
existența
unui s. *
curmez
, cf.
alb
.
kurmezue
„
scurt
”. – Cf.
curpen
,
curmea
.
Din
rom
.
provine
rut.
kurmei, kurmán
, pe care Bogrea,
Dacor.,
IV
, 806,
îl
propunea
ca
etimon
al
rom
. Pare
destul
de
incertă
der. din
rus
.
koromyslo
pe
baza
rom
.
curmeziș
(Berneker 574).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curm
CURMÁ,
curm,
vb. I.
I.
1.
Tranz. (
Despre
sfori
,
frânghii
,
legături
) A
strânge
tare
, a
pătrunde
în
carne
; a
strangula
.
2.
Tranz. A
tăia
un
lemn
de-a
curmezișul
. ♦ Tranz. și refl. A (se)
frânge
, a (se)
rupe
.
3.
Refl. (
Despre
oameni
) A se
apleca
de
mijloc
.
II.
Fig.
1.
Tranz. și refl. A (se)
întrerupe
brusc
; a (se)
termina
. ♦ A(-și) pune
capăt
vieții
,
zilelor
; a (se)
omorî
.
2.
Tranz. A
încheia
sau a
întrerupe
o
conversație
. – Cf.
alb
.
kurmue.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curm
CURMÁ
vb.
1.
v.
înceta
.
2.
v.
întrerupe
.
3.
v.
opri
.
4.
a
întrerupe
, a
opri
, (fig.) a
reteza
, a
stăvili
.
(Nu
poate
~
scandalul
; i-a ~
vorba
.)
5.
a
întrerupe
, (fig.) a
rupe
.
(A ~
tăcerea
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curm
CURMÁ
vb. v.
reteza
,
tăia
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curm
A curma
≠ a
spori
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia curm
curmá
vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cúrmă
,
imperf. 3 sg.
curmá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cúrme
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curm
A CURMÁ curm
tranz.
1) A
strânge
tare
pătrunzând
.
Legătură
era
prea
strânsă
, îi
curma
brațul
. 2)
rar
(
lemne
)
A
desface
de-a
lungul
prin
tăiere
; a
despica
. 3)
fig.
A
face
să
înceteze
(
pentru
un
timp
).
~ o
discuție
.
4) A
face
să se
curme
. /Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curm
A SE CURMÁ mă curm
intranz.
1) A se
rupe
în
două
sau în mai
multe
bucăți
(prin
îndoire
,
lovire
etc.); a se
frânge
. 2)
rar
A se
îndoi
de
mijloc
; a se
apleca
tare
; a se
frânge
. 3)
fig.
A se
opri
brusc
; a se
frânge
. 4) A
ajunge
la
sfârșit
; a se
termina
.
Viața
i s-a
curmat
.
/Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curm
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK