Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția creierul definiție dex
creierul
găsește rime pentru
creierul
Cuvinte apropiate:
creieruș
a avea mușchi / pitici pe creier
expr. (adol.)
a fi
nebun
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia creierul
CRÉIER,
creieri
,
s.m.
1.
Partea
cea
mai
importantă
a
sistemului
nervos
central
la
animale
,
organ
al
gândirii
și al
conștiinței
la
om
,
situat
în
cutia
craniană
și
compus
din
trunchiul
cerebral
, creierul
mic
și
emisferele
cerebrale
. ♢
Creierul
mic
=
parte
a
creierului
situată
in
regiunea
posterioară
și
inferioară
a
craniului
;
cerebel
.
Creierul
mare
=
parte
a
creierului
situată
în
regiunea
anterioară
și
superioară
a
craniului
.
2.
Fig.
Minte
,
inteligență
,
judecată
. ♦
Element
care
organizează
și
conduce
o
acțiune
.
3.
(În expr.)
Creierii
(sau
creierul)
munților
=
locurile
cele
mai
înalte
și mai
greu
accesibile
ale
munților
. [Var.: (înv.)
críer
s.m.] – Lat.
c(e)rebellum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia creierul
CRÉIER,
creieri
,
s.m.
1.
Partea
cea
mai
importantă
a
sistemului
nervos
central
la
animale
,
organ
al
gândirii
și al
conștiinței
la
om
,
situat
în
cutia
craniană
și
compus
din
trunchiul
cerebral
, creierul
mic
și
emisferele
cerebrale
. ♢
Creierul
mic
=
parte
a
creierului
situată
in
regiunea
posterioară
și
inferioară
a
craniului
;
cerebel
.
Creierul
mare
=
parte
a
creierului
situată
în
regiunea
anterioară
și
superioară
a
craniului
.
2.
Fig.
Minte
,
inteligență
,
judecată
. ♦
Element
care
organizează
și
conduce
o
acțiune
.
3.
(În expr.)
Creierii
(sau
creierul)
munților
=
locurile
cele
mai
înalte
și mai
greu
accesibile
ale
munților
. [Var.: (înv.)
críer
s.m.] – Lat.
c(e)rebellum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia creierul
CRÉIER
s.
(ANAT.)
1.
(impr.)
encefal
.
2.
creierul
mic
v.
cerebel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia creierul
CRÉIER
s. v.
butuc
,
deșteptăciune
,
intelect
,
inteligență
,
judecată
,
minte
,
pricepere
,
rațiune
,
spirit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia creierul
CRÉIER
s.
(ANAT.)
1.
(impr.)
encefal
.
2.
creierul
mic
v.
cerebel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia creierul
CRÉIER
s. v.
butuc
,
deșteptăciune
,
intelect
,
inteligență
,
judecată
,
minte
,
pricepere
,
rațiune
,
spirit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia creierul
créier
(anat.) s. m., pl.
créieri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia creierul
créier
(
persoană
,
element
conducător
) s. n., pl.
créiere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia creierul
créier
(
persoană
,
element
conducător
) s. n., pl.
créiere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia creierul
créier
(anat.) s. m., pl.
créieri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia creierul
CRÉIER ~i
m.
1)
Organ
central
al
sistemului
nervos
la
om
și la
animale
,
aflat
în
cutia
craniană
;
encefal
. ♢
~ul
mare
parte
a creie-rului care se
află
în
regiunea
anterioară
și
superioară
a
craniului
.
~ul
mic
parte
a
creierului
care se
află
în
regiunea
posterioară
și
inferioară
a
craniului
;
cerebel
.
A-și
zbura
(
sau
a-i
zbura
cuiva) ~ii
a-și
trage
(sau a-i
trage
cuiva) un
glonte
în
cap
. 2)
Facultatea
de a
gândi
;
minte
;
judecată
;
rațiune
;
intelect
. 3)
fig.
Forță
organizatorică
și
conducătoare
a unei
acțiuni
. 4):
~ii (
sau
~ul)
munților
locurile
centrale
,
înalte
și
greu
accesibile
ale
munților
. [
Sil
.
cre
-
ier
] /<lat.
crebrum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia creierul
CRÉIER ~i
m.
1)
Organ
central
al
sistemului
nervos
la
om
și la
animale
,
aflat
în
cutia
craniană
;
encefal
. ♢
~ul
mare
parte
a creie-rului care se
află
în
regiunea
anterioară
și
superioară
a
craniului
.
~ul
mic
parte
a
creierului
care se
află
în
regiunea
posterioară
și
inferioară
a
craniului
;
cerebel
.
A-și
zbura
(
sau
a-i
zbura
cuiva) ~ii
a-și
trage
(sau a-i
trage
cuiva) un
glonte
în
cap
. 2)
Facultatea
de a
gândi
;
minte
;
judecată
;
rațiune
;
intelect
. 3)
fig.
Forță
organizatorică
și
conducătoare
a unei
acțiuni
. 4):
~ii (
sau
~ul)
munților
locurile
centrale
,
înalte
și
greu
accesibile
ale
munților
. [
Sil
.
cre
-
ier
] /<lat.
crebrum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia creierul
créier (-ri),
s.m. –
1.
Organul
gîndirii și al
conștiinței
la
om
,
situat
în
cutia
craniană
. –
2.
Minte
,
judecată
. –
3.
Cap
,
căpetenie
,
șef
. –
4.
Butuc
de
roată
. –
5.
Zonă
interioară
și
puțin
accesibilă
a unei
regiuni
muntoase
. – Mr.
criél,
críer
, megl.
criél
. Lat.
cerĕbrum
, prin
intermediul
unei
reduceri
*crebrum
(
Candrea
,
Rom
.,
XXXI, 306;
Candrea
,
Éléments
, XVI; REW 1827; Philippide, II, 636;
Pascu
,
Lat.,
275;
DAR
); sau lat.
c(e)rĕbĕllum
(Pușcariu, 413;
Candrea
-
Dens
., 406; Weigand,
Wlacho-Meglen
, 8).
Ambele
soluții
par
posibile
,
dar
prezintă
dificultăți
fonetice
; s-a
încercat
de aceea
odinioară
să se
explice
prin Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni
, I, 274 sau prin
alb
.
krielj
(
Barič
,
Albanorum.
St
.,
I, 81).
Pentru
valoarea
lui
c
oclusiv
înainte
de un
e
primitiv
, cf.
cearcăn
.
Graur
,
BL,
III, 50,
crede
că
ee
(›
eie
) a
rezultat
dintr-o
brisure
între
doi
r
, ca în
greier
sau
prooroc
; însă nu s-a
demonstrat
că
ee
nu este
etimologic
. Cuvîntul este de
uz
general
(ALR, I, 13);
sensul
5 are
aspectul
unei
etimologii
populare
fără
să se
poate
indica
punctul
de
proveniență
. – Der.
creeruș,
s.m. (
cerebel
);
descreerat
, adj. (
nebun
,
smintit
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia creierul
créier (-ri),
s.m. –
1.
Organul
gîndirii și al
conștiinței
la
om
,
situat
în
cutia
craniană
. –
2.
Minte
,
judecată
. –
3.
Cap
,
căpetenie
,
șef
. –
4.
Butuc
de
roată
. –
5.
Zonă
interioară
și
puțin
accesibilă
a unei
regiuni
muntoase
. – Mr.
criél,
críer
, megl.
criél
. Lat.
cerĕbrum
, prin
intermediul
unei
reduceri
*crebrum
(
Candrea
,
Rom
.,
XXXI, 306;
Candrea
,
Éléments
, XVI; REW 1827; Philippide, II, 636;
Pascu
,
Lat.,
275;
DAR
); sau lat.
c(e)rĕbĕllum
(Pușcariu, 413;
Candrea
-
Dens
., 406; Weigand,
Wlacho-Meglen
, 8).
Ambele
soluții
par
posibile
,
dar
prezintă
dificultăți
fonetice
; s-a
încercat
de aceea
odinioară
să se
explice
prin Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni
, I, 274 sau prin
alb
.
krielj
(
Barič
,
Albanorum.
St
.,
I, 81).
Pentru
valoarea
lui
c
oclusiv
înainte
de un
e
primitiv
, cf.
cearcăn
.
Graur
,
BL,
III, 50,
crede
că
ee
(›
eie
) a
rezultat
dintr-o
brisure
între
doi
r
, ca în
greier
sau
prooroc
; însă nu s-a
demonstrat
că
ee
nu este
etimologic
. Cuvîntul este de
uz
general
(ALR, I, 13);
sensul
5 are
aspectul
unei
etimologii
populare
fără
să se
poate
indica
punctul
de
proveniență
. – Der.
creeruș,
s.m. (
cerebel
);
descreerat
, adj. (
nebun
,
smintit
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia creierul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK