Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția gusturilor definiție dex
gusturilor
găsește rime pentru
gusturilor
GUST,
gusturi
, s.n.
I.
Simț
prin care
organismul
primește
(cu
ajutorul
limbii
și
mucoasei
bucale
)
informații
asupra
proprietăților
chimice
ale
unor
substanțe
cu care
vine
în
contact
;
senzație
produsă
de o
substanță
(
alimentară
) prin
excitarea
limbii
și
mucoasei
bucale
;
proprietatea
unor
substanțe
(
alimentare
) de a
provoca
această
senzație
. ♢
Loc
. adj.
Cu
gust
=
gustos
.
Fără
(nici un)
gust
=
lipsit
de
gust
bun
;
fad
. ♢ Expr.
A da de
(sau
a
afla
)
gustul
(unui
lucru
)
= a
incepe
să-ți
placă
(un
lucru
).
II.
Fig.
1.
Capacitatea
de a
înțelege
sau de a
aprecia
frumosul
(în
natură
, în
artă
). ♢
Loc
. adj.
De
gust
= (
despre
oameni
) cu
simț
estetic
sau
artistic
dezvoltat
; (
despre
manifestări
,
realizări
ale
oamenilor
) care
exprimă
,
arată
un
asemenea
simț
.
Fără
(sau
lipsit
de
)
gust
= (
despre
oameni
)
lipsit
de
simț
estetic
; (
despre
manifestări
sau
realizări
ale
oamenilor
)
urât
.
De
prost
gust
=
a)
care
arată
lipsa
simțului
estetic
;
b)
nepotrivit
,
penibil
,
jenant
. ♢
Loc
. adv.
Cu
gust
= cu
pricepere
, în
mod
estetic
.
2.
Înclinație
,
predispoziție
,
pornire
. ♦
Preferință
.
3.
Plăcere
,
dorință
,
poftă
. – Lat.
gustus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia gusturilor
GUST
s.
1.
preferință
.
(
Avem
~
uri
deosebite
.)
2.
v.
poftă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia gusturilor
gust
s. n., pl.
gústuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia gusturilor
GUST ~uri
n.
1)
Simț
al
organismului
prin care
percepe
(cu
ajutorul
limbii
și
mucoasei
bucale
)
proprietățile
chimice
ale
substanței
cu care
vine
în
contact
. 2)
Senzație
produsă
, în
special
de
alimente
,
asupra
mucoasei
bucale
și
limbii
.
~
sărat
. ~
amar
. ~
neplăcut
. ♢ A da de ~ (a
prinde
la ~)
a
începe
să
placă
. 3)
Facultate
a
omului
de a
înțelege
și a
aprecia
frumosul
.
♢ Cu ~
cu
simț
estetic
.
De
prost
~
a)
lipsit
de
simț
estetic
; b) care
produce
o
impresie
neplăcută
. 4)
Preferință
deosebită
pentru
ceva;
predilecție
.
~
pentru
cărți
vechi
. ~
pentru
călătorii
. 5)
Dorință
(
nestăvilită
) de a avea sau de a
face
ceva;
poftă
;
chef
.
♢ A-i
trece
(
sau
a i se
tăia
)
cuiva ~ul
pentru
ceva
a nu mai
dori
ceva. /<lat.
gustus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia gusturilor
gust
s.m. –
August
. Lat.
augustus
, este
simplu
dublet
al lui
agust
.
– Der.
gustar
,
s.m. (
august
), cu suf. -
ar
, sau
posibil
din lat.
augustālis
, cf. calabr.
agustaricu
;
gustător
,
s.m. (
august
), prin
încrucișare
cu
gusta
,
fiind
perioada
de
coacere
a
fructelor
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia gusturilor
gust (gústuri),
s.n. –
1.
Simț
,
senzație
produsă
de o
substanță
alimentară
. –
2.
Savoare
. –
3.
Înclinație
,
predilecție
,
pornire
. –
4.
Poftă
,
dorință
,
chef
. –
5.
Grație
,
pricepere
,
eleganță
. –
6.
Opinie
,
preferință
. – Mr.
gustu.
Lat.
gŭstus
(Pușcariu 748;
Candrea
-
Dens
., 775; REW 3927;
DAR
), cf.
alb
.
gust
,
it., sp.
gusto,
fr.
goût
,
port
.
gosto
. A
fost
întărit
și
nuanțat
în
anumite
întrebuințări
literare
de
paralelismul
cu fr.
goût
. – Der.
gusta
, vb. (a
lua
puțin
dintr-o mîncare sau
băutură
, a
savura
, a
degusta
; a
încerca
, a
experimenta
, a
afla
; a
aprecia
, a
simți
, a
înțelege
), cuvînt
comun
întregului
teritoriu
romanic
, cu
excepția
Crișanei (ALR, I, 82), cf. mr.
gustu
, megl., istr.
gust
(după Pușcariu 749;
Candrea
-
Dens
., 776; REW 3926 și
DAR
,
direct
din lat.
gŭstāre
), și al
cărui
ultim
sens
se
datorează
exemplului
fr.
goûter
;
gustare
, s.f. (înv.,
savoare
,
gust
; mîncare
rece
între
mese
; Mold., Trans.,
Banat
,
prînz
);
gustări
, vb. (a
gusta
; a
lua
puțin
dintr-o mîncare), cu suf.
expresiv
-
ri
;
gustăreț,
adj. (înv., mîncăcios);
desgusta,
vb. (a se
plictisi
de),
format
pe
baza
fr.
dégoûter
, cf. mr.
disgustare
;
desgustător,
adj. (
repugnant
; scîrbos);
pregusta
,
vb. (a
gusta
, a
lua
o
gustare
; refl., a se
deda
unui
viciu
, a se
nărăvi
);
gustos
,
adj. (
savuros
). – Din
rom
.
provine
rut.
gust
,
cu adj.
gustovnyj
(
Candrea
,
Elemente
,
408).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia gusturilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK