Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția orientare definiție dex
orientare
găsește rime pentru
orientare
Cuvinte apropiate:
orientale
,
orientare
ORIENTÁRE,
orientări
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
orienta
și
rezultatul
ei;
p. ext.
direcție
,
sens
. ♦ Fig.
Tendință
,
înclinare
;
convingere
,
concepție
. [Pr.:
-ri-
en
-
] – V.
orienta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia orientare
ORIENTÁRE
s.
1.
v.
îndrumare
.
2.
v.
direcție
.
3.
v.
concepție
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orientare
orientáre
s. f. (
sil
.
-ri-
en
-),
g.-d.
art
.
orientării
;
pl.
orientări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia orientare
ORIENT//ÁRE ~ări
f.
1)
v.
A
ORIENTA
și
A SE
ORIENTA
.
2)
Mod
de
așezare
în
raport
cu
punctele
cardinale
. ♢
~
politică
(
sau
ideologică
)
stare
de
spirit
bazată
pe
anumite
concepții
politice
(sau
ideologice
). [
Sil
.
-ri-
en
-
] /v.
a (se)
orienta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia orientare
ORIENTÁRE
s.f.
Acțiunea
de a (se)
orienta
;
orientație
; (
p. ext.
)
direcție
,
sens
. ♦ (
Mat
.
)
Alegere
a unei
ordini
din
două
ordini
totale
,
opuse
. ♢
Orientare
profesională
=
alegerea
carierei
pentru
un
individ
,
efectuată
cu
ajutorul
testelor
. ♦ (
Fig.
)
Tendință
,
înclinare
;
convingere
,
concepție
. [<
orienta
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia orientare
ORIENTÁRE
s. f.
acțiunea
de a (se)
orienta
;
orientație
. (p. ext.)
tendință
,
înclinare
,
convingere
,
concepție
. (<
orienta
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia orientare
ORIENTÁ,
orientez
,
vb. I.
1.
Refl. A
ști
încotro
să se
îndrepte
pentru
a
ajunge
la
destinație
, a
recunoaște
, a
stabili
direcția
, a
găsi
drumul
;
p. ext.
a
găsi
calea
cea
mai
bună
de
urmat
într-o
anumită
împrejurare
,
atitudinea
,
soluția
cea
mai
potrivită
, a
acționa
adecvat
. ♦ Tranz. A
îndrepta
pe cineva într-o
anumită
direcție
.
2.
Tranz. A
așeza
pe cineva sau ceva într-o
anumită
poziție
sau
direcție
față
de
punctele
cardinale
. ♦ Fig. A
îndruma
, a
îndrepta
, a
dirija
. ♦ Refl. A se
călăuzi
după..., a se
conduce
. ♦ (
Mat
.) A da un
sens
unei
drepte
; a
alege
un
sens
de
rotație
în
plan
în
jurul
unui
punct
. [Pr.:
-ri-
en
-
] – Din fr.
orienter.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia orientare
ORIENTÁ
vb.
1.
v.
apuca
.
2.
v.
călăuzi
.
3.
v.
îndruma
.
4.
v.
dirija
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orientare
A (se) orienta
≠ a (se)
dezorienta
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia orientare
A orienta
≠ a
deruta
, a
dezorienta
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia orientare
orientá
vb. (
sil
.
-ri-
en
-),
ind. prez. 1 sg.
orientéz
,
3 sg. și pl.
orienteáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia orientare
A ORIENT//Á ~éz
tranz. 1
) (
persoane
,
colective
etc
.) A
face
să se
orienteze
. 2) (
insta-
lații
,
aparate
etc.)
A
aranja
într-o
anumită
poziție
față
de un
anumit
reper
(un
punct
cardinal
, o
direcție
, un
obiect
). [
Sil
.
ri-
en
-
] /<fr.
orienter
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia orientare
A SE ORIENT//Á mă ~éz
intranz.
1) (
de-
spre
ființe
) A
ști
să
determine
locul
aflării
sau
direcției
mișcării
(după
anumite
semne
).
~ pe
teren
. ~ după
soare
.
2)
fig.
A
găsi
soluția
cea
mai
bună
(într-o
anumită
împrejurare
). 3) A avea în
imediata
apropiere
, conformân-
du
-se; a se
călăuzi
; a se
conduce
. [
Sil
.
-ri-
en
-
] /<fr.
orienter
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia orientare
ORIENTÁ
vb. I.
1.
refl.
A
afla
poziția
punctelor
cardinale
în
raport
cu
locul
unde se
află
; a
ști
încotro
să se
îndrepte
. ♦ (
Fig.
) A
descoperi
felul
de a
proceda
într-o
situație
, a
găsi
soluția
unei
probleme
.
2.
tr.
A
așeza
(ceva) în
raport
cu
punctele
cardinale
. ♦ A
îndrepta
, a
îndruma
; (
mar
.
) a
îndrepta
velatura
astfel
încât
să
prindă
vântul
. ♦ (
Mat
.
) A da o orientare, un
sens
unei
drepte
; a
alege
un
sens
în
plan
în
jurul
unui
punct
. [Pron.
-ri-
en
-
. / < fr.
orienter
, it.
orientare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia orientare
ORIENTÁ
vb.
I. refl. a
afla
poziția
punctelor
cardinale
în
raport
cu
locul
unde se
află
; a
ști
încotro
să se
îndrepte
. ♢ (fig.) a
descoperi
felul
de a
proceda
într-o
situație
, a
găsi
soluția
unei
probleme
. II. tr. a
așeza
în
raport
cu
punctele
cardinale
. ♢ a
îndrepta
; (
mar
.) a
îndrepta
velatura
astfel
încât
să
prindă
vântul
. ♢ (
mat
.) a da o orientare, un
sens
unei
drepte
; a
alege
un
sens
de
rotație
în
plan
, în
jurul
unui
punct
. (< fr.
orienter
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia orientare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK