șurúb (-buri),
s.n. –
1. Tijă filetată. –
2. Truc, șiretlic. – Var.
șurup. Germ.
Schraube, dial.
Schrube (Cihac, II, 394; Philippide,
Principii, 38), cf.
rus.
sčurup,
pol.
szrub. – Der.
șurubi, vb. (a înșuruba; a înșela);
înșuruba (var.
înșurupa), vb. (a
prinde în
șuruburi, a răsuci);
deșuruba, vb. (a
desface un
șurub);
șurubar, s.m. (intrigant);
șurubărie, s.f. (
intrigă, șmecherie);
șurubelniță (var.
șurupelniță), s.f. (unealtă cu care se
pun sau se
scot șuruburi).