scoáte (scot, scos),
vb. –
1. A extrage, a
lua, a îndepărta. –
2. A
face să
iasă. –
3. A
conduce, a
face să
pornească, a
purta. –
4. A însoți, a
ieși împreună. –
5. A
arunca, a despărți, a
alunga. –
6. A înlătura, a suprima, a
face să dispară. –
7. A jefui, a deposeda. –
8. A
desface, a dezlega. –
9. A
produce, a da, a restitui, a valora. –
10. A obține, a cîștiga. –
11. A
produce, a
concepe; a
apărea, a
crește. –
12. A
copia. –
13. A
fotografia. –
14. (Înv.) A
traduce. –
15. A
broda, a
lucra. –
16. A procura, a obține. –
17. A
elibera. –
18. A concedia, a destitui. –
19. A inventa. –
20. A aplica, a atribui (un
nume sau o
poreclă). –
21. A institui, a stabili, a
crea. –
22. A
deduce, a conclude, a
conchide. –
23. A
dovedi, a demonstra. – Mr.
scot, scos, scoatire, istr.
scot, scos. Lat.
excŭtĕre „a
scutura”, prin intermediul unei
forme vulgare *
excotĕre, dificil de explicat (Pușcariu 1562; Meyer,
Alb. St., IV, 50; Meyer-Lübke,
Ital., 41; REW 2998; Pușcariu,
Dacor., II, 715;
Graur,
BL, V, 96),
dar care se confirmă și prin it.
scuotere „a
scutura”
față de sard.
iškudere ‹ lat.
excŭtĕre. Schimbul semantic se explică prin acțiunea de a
scutura paiele sau
pomul, pentru a
scoate grîul sau fructele: cf. lat.
excŭtĕre „a
treiera” (Nyermeyer 390), calabr.
scotulare „a
scutura” și „a
ieși afară”. – Der.
scos, s.n. (
scoatere);
scosătură, s.f. (
scoatere);
nescos, adj. (
fără a
scoate). Cf.
scutura.