plug (plúguri),
s.n. –
1. Unealtă pentru
arat. –
2. Obicei folcloric din
ajunul Anului Nou, în care se
merge pe la
case, adesea cu un
plug în miniatură, cîntîndu-se cîntece legate de
muncile cîmpului. –
3. Vehicul de deszăpezit. –
4. Constelația Orion. – Mr., megl.
plug. Sl.
plugŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Miklosich,
Fremdw., 118; Cihac, II, 267; Cancel 23; Conev 68;
Pascu, II, 205), cf. bg., sb., cr.
plug,
ceh.
pluh, pol.
plug, rus.
plugi, din germ.
Pflug. – Der.
plugar, s.m. (municor agricol; urător);
plugăraș, s.m. (
flăcău care
umblă cu uratul în
ajunul Anului Nou);
plugări, vb. (a
munci pămîntul, a
ara; a se ocupa cu
muncile cîmpului);
plugărie (var.
plugărit), s.f. (ocupația plugarului);
plugăreasă (var.
plugăriță), s.f. (țărancă);
pluguleț (var.
plugușor), s.n. (
obicei folcloric în
ajunul Anului Nou; cîntecul care se cîntă cu acest prilej).