plocát (plocáte),
s.n. – Cuvertură,
pătură,
macat, care servește și ca
valtrap. – Var.
poclad(ă), plocad(ă). Sl.
pokladŭ „
depus” (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf.
clădi, năclad; pentru metateză, cf.
plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată
fără îndoială confuziei cu fr.
plaquer. Plocău (var.
poclău), s.n. (Bucov.,
plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag.
pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf.
poclit.