poclít (poclíturi),
s.n. – Apărătoare de
soare,
prelată. Probabil din
poclad, cf.
plocat, contaminat cu sl.
pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații
par insuficiente: din sl.
pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf.
procov; din sl.
pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf.
pocriș, s.n. (
capac), din rut.
pokryška (Candrea; cf. Conev 64).