pitíc (pitícă),
adj. –
1. Foarte mic, minuscul. –
2. (S.m.)
Om foarte mic. –
3. Plevușcă, peștișori. – Var.
chitic (mai
ales cu ultimul sens). Origine îndoielnică, probabil din
piti „a
ascunde”, etimologic „a
face mic, a
face invizibil”. În
general, se consideră că
ar fi
vorba de gr. πίθηϰος „
maimuță”, cf. sl.
pitikŭ (Miklosich,
Fremdw., 118; Cihac, II, 687),
dar această
apropiere pare întîmplătoare. – Der.
pitică, s.f. (
femeie foarte mică; varietate de iris pitic);
piticesc, adj. (pitic);
pitici, vb. (a micșora, a închirci);
cicic, s.m. (plevușcă),
formă asimilată din
chitic (Drăganu,
Dacor., VI, 131);
piticenie, s.f. (stîrpitură);
piticos, adj. (pitic);
piticoace, s.f. (
pitică).