pití (pitésc, pitít),
vb. – A (se)
ascunde, a (se)
pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu,
Dacor., I, 76; REW 6544a), cf.
chiti, a
cărui origine este și mai
puțin sigură, și
piț, pișca. – Der.
pitula (var.
pituli), vb. (a (se)
ascunde), cu suf. expresiv -
li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl.
prituliti „a se liniști”);
pituliș (var.
pituluș), s.n. (ascunziș);
pitulice, s.f. (
nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus);
pitulici, s.m. (bărbătușul pitulicii);
pitiș, adv. (pe
ascuns);
pititel, adj. (
mic), prin încrucișare cu
mititel. Pentru legătura cu
chiti cf. Pușcariu,
RF, I, 271.