acúm,
adv. –
1. În
prezent, în momentul acesta. –
2. Înainte cu ... Var.
acu(ma),
acmu, amu. Mr.
amu, amó, megl.
(a)cmo,
mo(ți), istr.
acmo(țe).
Acu este reprezentant al lat. *
eccum hῡc;
acum derivă de la un
compus de
tipul *
eccum hῡc modo; în sfîrșit, *
eccum modo a
dat rezultatul normal
acmu (Philippide,
Principii, 92; Pușcariu 18; REW 5630;
DAR). Candrea-Dens., 14,
deduce toate
formele rom. din *
eccum modo ›
acmu; acesta din
urmă ar fi
dat acum, prin analogie cu
quomodo ›
cum; și de la
acum s-
ar fi
ajuns, prin fonetică sintactică, la
acu. Roesler 564 se gîndea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu
-și) (cf.
același):
acumuși,
acuși, cu var. (fam.)
acușa, acușica.