jghiáb (-buri),
s.n. –
1. Canal, conductă
deschise în
partea superioară, ce
permit scurgerea unui
lichid. –
2. Streașină. –
3. Canal de irigație. –
4. Șanț de scurgere, rigolă. –
5. Albie,
copaie. –
6. Crestătură, scobitură, adîncitură. –
7. Trecătoare,
chei,
pas îngust între doi munți. –
8. (Trans.) Sicriu. – Var.
sghiab. Sl.
žlĕbŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82), cf. bg., sb., cr.
žleb,
ceh.
žlab,
pol.
žlob,
rus.
žolob. Din același cuvînt sl. provine mag.
zsilip, zselép, de unde
jilip, s.n. (jgheab de
moară; jgheab ce folosește pentru scoaterea, prin alunecare, a
buștenilor tăiați la
munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi,
Dict., 140; după Miklosich,
Slaw. Elem., 22,
direct din sl.). Der.
jghebui, vb. (a
face jgheab);
înjgheba, vb. (a asambla; a
alcătui, a
face ceva; a
aranja, a repara). Aceleiași
familii pare a-i aparține
jilapiță, s.f. (
Banat,
lapoviță), cf. sb.
žljebica „adîncitură a
buzei de
sus”.