copleșí (copleșésc, – ít),
vb. –
1. A împovăra, a covîrși, a
năpădi. –
2. A
apăsa, a oprima, a sufoca. Creație expresivă, care pare a se
baza pe aceeași
rădăcină imitativă ca
pleoști „a zdrobi”; pentru
valoarea expresivă a lui
co-, cf.
cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un lat. *
complexare sau *
complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, cf.
Graur,
BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau
poate legat de
alb.
kaplis „a
bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Der.
copleșeală, s.f. (
apărare);
copleșitor, adj. (apăsător).