cotropí (-pésc, -ít),
vb. –
1. A acoperi, a
astupa. –
2. A ocupa, a
umple. –
3. A invada, a
călca în
picioare. – Var. (înv.)
cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în
cazurile vb.
(în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic
coincide cu
cotroci. Celelalte
ipoteze par hazardate: din sl.
otrabiti „a
tăia” (Cihac, II, 88); din lat.
*contorpire în
loc de
contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a acoperi
casa” (Diculescu,
Elementele, 472); din v. germ.
*thorp „
turmă, mulțime”, în
forma lat.
troppus,
ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (
Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139;
Dacor., VIII, 292;
DAR; Pușcariu,
Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi
bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu
cotroci „a iscodi, a
cerceta”. – Der.
cotropitor, adj. (invadator);
descotropi, vb. (a
elibera, a
slobozi;
Banat, a
descoperi, a dezveli).