cofleșí (-șésc, -ít),
vb. refl. – Despre
fructe, a se
strica. – Var.
cofleji, coflești, chifligi, cofoi. Formație expresivă. Este rezultatul normal al lui
coflești ›
cofleșci, pe
baza lui
fleșcăi cu
co- expresiv, ca în
cocîrja, copleși, cotropi etc. Giuglea,
Cercetări, 6 și REW 2136
presupun un lat. *
conflexire „a
curba”,
puțin probabil și insuficient pentru a explica semantismul; cf. împotriva
acestei păreri
Iordan,
BF, II, 172 și
Graur,
BL, V, 94.
Graur, V, 142,
pleacă de la țig.
kovlo „
moale” (cf. împotrivă
Pascu,
R. critică, VIII, 184) și Scriban din lat.
confracescere, imposibil din
punct de
vedere fonetic.