ciníe (ciníi),
s.f. –
1. Instrument, unealtă,
sculă. –
2. Farmec,
vrajă. Sl.
činije „
aranjare”, de la
činiti „a
fabrica” (
DAR), cf.
pol.
czyn „unealtă”. Mai
puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl.
čininie. Der.
cinac, s.n. (unelte,
scule);
ciniele, s.f. pl. (unelte,
scule);
cinioară, s.f. (unealtă de pescuit);
încinia, vb. (Trans., a înșeua).