aoléu
, interj. –
Vai! Doamne! – Var.
aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă, cf.
alei. Întrucît
multe cîntece pop.
încep cu
aoleu, pare firesc ca der.
aoli, vb., să
ajungă să însemne „a
spune aoleu”,
adică „a se plînge”, și, pe de altă
parte, „a cînta
aoleu”
adică „a cînta ceva ce
începe cu
aoleu”. Der.
aoli, vb. (a se jeli, a se plînge);
aolitură, s.f. (plîngere, jeluire);
hăuli, vb. (a chiui, a cînta în
mers);
hăulit, s.n. (chiot, chiuitură);
hăulitură, s.f. (chiuitură), refăcut pe
baza pl. cuvîntului anterior.