ajúnge (ajúng, ajúns),
vb. –
1. (Refl.) A
coincide, a avea aceleași păreri. –
2. A întîlni,
venind din
urmă (sens spațial). –
3. A
atinge o limită în
timp (sens temporal). –
4. A
atinge un
punct determinat. –
5. A
deveni, a
ajunge. –
6. A
deveni ceva, sau cineva. –
7. A fi de-
ajuns, suficient. –
8. (Refl.) A se mulțumi cu ceva, a se descurca. –
9. (Refl.) A se pune la
zi. – Mr.
ağung (ağumsu, ağunită), megl.
jung (jungiri). Lat.
adiūngĕre (Pușcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171;
DAR); cf. it.
aggiungere, aggiugnere, v. prov.
ajonher, v. fr.
ajoindre, ([
adjoindre), sp. (
adjungir). – Der.
ajungător, adj. (suficient,
destul);
ajuns, adj. (care s-a îmbogățit,
bogat);
ajuns, s.n. (
ajungere; suficiență);
neajuns, s.n. (inconvenient,
defect;
pagubă, detriment).