vái
interj. – Exprimă durerea sau suferința. – Mr.
vai. Creație expresivă, cf. lat.
vae (REW 9126;
Pascu, I, 182; der.
directă nu este posibilă), ngr. βαί (Ronzevalle 170), ebr.
way, alb., bg., sb.
vaj, it.
guai. Este dubletul lui
vah, interj. din tc.
vah, ngr. βάχ (Tiktin). – Der.
valeu (var.
vaileu, vaileo), interj. (vai), cu
l expresiv, cf.
au ›
aoleu;
vaiet (var.
vaet, va(i)er), s.n. (vai, plîngere, jelanie);
văita (var.
vă(i)eta, vă(i)era), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui),
uz general (
ALR, I, 139; legătura cu
alb.
vajtoń, cf. Philippide, II, 740 și Candrea, nu pare
directă);
văicări (var.
văicăra), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), probabil cu alterarea suf. expresiv -
li sau
-ni, cf.
bondăni, bondări (
prezența lui
c nu este
clară, cf. bg.
vaikam);
văicăreală (var.
văicăritură, văitătură), s.f. (tînguit, lamentare);
văina, vb. refl. (a se plînge), prin contaminare cu
căina (Tiktin). Legătura lui
a se văita cu lat.
vagĭtāre nu este posibilă, cf. REW 9126.