anín (aníni),
s.m. –
Specie de
arbore. – Var.
anine, arin(e). – Mr.
arin, megl.
rin. Lat. *
alninus, de la
alnus (Hasdeu 1205; Densusianu,
Hlr. 119; Candrea,
Conv. lit., XXXIX, 1120; Pușcariu 90; REW 375a;
DAR; Rosetti,
Rhotacisme, 20). Pentru cuvîntul lat., cf. Meillet, s. v.
alnus. Alternanța
arin – anin pare să
arate că trebuie
plecat de la o
formă disimilată *
alinus ›
arin, care ulterior s-
ar fi asimilat
arin ›
anin. Ambele
forme rom. se
bucură de
mare circulație,
anin mai
ales în Munt. și
Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie
proprie lat. Meyer-Lübke,
ZRPh., VIII, 147, Hasdeu și Densusianu consideră
forma anin anterioară lui
arin. Der.
anină, s.f. (
fruct de arin);
aninaș, s.m. (
liliac sălbatic);
aninet,
aniniș, s.n. (pădurice de arini);
ariniște, (var.
aniniște), s.f. (ariniș).